Iuliana Gorea-Costin
Zilnic, de-a lungul vieții, semănăm, conștient sau nu: gânduri, cuvinte, fapte…
Nu neapărat urmărind un scop anume, ci, cu siguranță, exprimând ceea ce suntem,
ceea ce am devenit, ceea ce purtăm în noi.
Ooo! Ce bucurie să poți privi de fiecare dată, cu înțelegere și iubire față de
aproapele, dincolo de aparențe, să cauți și să înțelegi cauzele profunde,
înainte de a-ți judeca semenul!
Ce biruință este să ajungi să te cunoști și să te înțelegi pe tine însuți, să
atingi acea dimensiune a conștiinței numită metacogniție – capacitatea de a-ți
observa și înțelege propriile gânduri, procese și mecanisme interioare!
Sunt etape indispensabile în evoluția umană.
La asemenea gânduri meditam, într-o stare de liniște contemplativă, în drum
spre București, după ce, la Chișinău, culesesem câteva roade ale semănatului
de-a lungul mai multor decenii.
Am mers la invitația domnului academician Ion Tighineanu, președintele
Academiei de Științe a Republicii Moldova, pentru a participa la ședința
festivă consacrată Zilei Internaționale a Științei pentru Pace și Dezvoltare și
Galei Laureaților Premiilor AȘM, desfășurată în cadrul celei de-a V-a ediții a
Festivalului Cercetării și Inovării, sub genericul „Știința pentru pace și
dezvoltare: creativitate, experiență, perspective”.
Surprinzătoare a fost însă o altă recunoaștere, pe care nu o anticipasem: conferirea distincției eparhiale „Crucea Bălțeană” pentru mireni, de către Înaltpreasfințitul Părinte Antonie, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor.
Această distincție mi-a fost acordată în cadrul întâlnirii culturale desfășurate la Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu”, cu genericul „Eminescu, între sacralitatea culturală și sfințenie”, o manifestare dedicată dimensiunii spirituale a operei eminesciene și contribuției poetului la păstrarea și afirmarea identității românești, impulsionată de lansarea “Acatistului simbolic al lui Mihai Eminescu”, autor Claudiu Mihai Dumitrache.
Ambele momente, atât cel de la Academia de Științe a Moldovei de Răsărit, cât și cel de la Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu”, au avut o semnificație aparte pentru mine. Două întâlniri diferite prin specificul lor, dar unite prin aceeași chemare: promovarea valorilor științifice, culturale, spirituale și identitare românești.
M-am bucurat să constat că evenimentele și semnificația lor au beneficiat de o intensă reflectare în mass-media: TVR Moldova, „Lumina”, „Făclia”, UZPR, „Ultima Oră”, AFNews, Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu”, Mitropolia Basarabiei, “Literatura și Arta” și alte publicații și platforme media.
Mărturisesc că ambele distincții, dar și ecoul acestor evenimente în spațiul public, mi-au provocat o bucurie aparte. O bucurie pentru mine, dar și pentru toți cei care au puterea de a aprecia, de a recunoaște valoarea și, mai ales, de a se bucura sincer de bucuria realizărilor celuilalt.
Poate că aceasta este una dintre cele mai frumoase forme ale generozității sufletești: să te poți bucura de împlinirea aproapelui, fără comparații, fără invidie, cu inima deschisă.
Le mulțumesc, cu profundă recunoștință, tuturor celor care au făcut posibile aceste momente, celor care mi-au oferit distincțiile, celor care au fost alături și celor care au contribuit la reflectarea lor publică!
Și, mai presus de toate, mulțumesc pentru bucuria de a putea continua să semăn, cu credință, gânduri, cuvinte și fapte, în speranța că ele vor rodi cândva, undeva, în sufletele oamenilor.
Fiecare are vremea semănatului și vremea culesului. Important este să nu încetăm să semănăm binele.






