Termeni vechi, sensuri noi: ”distanță socială”, ”apartheid”…………
DAN TOMA DULCIU
Una dintre tezele de bază ale justiției
într-un stat de drept este aceea conform căreia aplicarea uniformă a legii este esenţială în raport cu
respectul principiului egalităţii în faţa legii. Mai mult, considerentele de
predictibilitate şi securitate juridică fac parte integrantă din statul de drept,
în care fiecare cetăţean doreşte, în mod justificat, să fie tratat ca ceilalţi,
încât să fie previzibile efectele juridice ale actelor, faptelor sau
inacţiunilor sale.
De altfel, Art.1 alin.(5) din Constituție statuează
necesitatea ca dispozițiile legii să fie
respectate întocmai însă se presupune ca acestea să îndeplinească criteriile de
claritate, previzibilitate și predictibilitate, imperativ statuat în jurisprudența Curții Constituționale a României[1],
precum și a Curții Europene a Drepturilor
Omului.
Securitatea
juridică, stabilitatea legii și încrederea în calitatea, claritatea, precizia
și predictibilitatea actelor juridice sunt esențiale așadar.
Studiu de caz: ”Distanțarea socială”
Termenul de ”distanțare socială” a fost introdus prima
dată în vocabularul științific de către cercetătorul american Emory S. Bogardus, de la Universitatea Southern California, în
anul 1925. Conceptul ca atare a fost studiat și analizat, cu păreri pro sau
contra, în special în domeniul psihologiei sociale.
Ordonanțele
militare emise în România, sub imperiul stării de urgență, apelează la noțiunea
de ”distanță socială”, fără a-i
defini clar conținutul, fără a exista un precedent în legislația românească
(nici în teorie, nici în jurisprudență).
1. Istoric:
În urma instituirii stării de urgență, Ordonanța Militară nr. 2 din 21.03.2020,
amintește la Art. 3, alin.2 de obligativitatea ca ”Organizatorii
evenimentelor organizate (!)….. să dispună măsuri care să asigure distanța de minim 1 metru
între participanți.”
La rândul său,
textul ”Ordonanței Militare nr. 3 din 24.03.2020 privind măsuri
de prevenire a răspândirii COVID-19”
amintește la art. 7 de conceptul de ”distanță socială”. ”Administratorii piețelor agroalimentare au obligația de a organiza
activitatea de vânzare astfel încât să se păstreze
o distanță socială între producătorii agricoli, comercianți și
cumpărători”.
Juridic vorbind, ”distanța socială” este o noțiune abstractă, încât este necesar a fi definită,
astfel încât cetățenii să o poată respecta, în cunoștință de cauză.
2. ”Distanța socială”,
când mai mare când mai mică !
Sesizând lipsa de preciziune și nepredictibilitatea prevederilor din aceste ordonanțe, Grupul de Comunicare Strategică a dat
publicității un set de lămuriri cu privire la ” situații punctuale privind respectarea măsurilor de distanțare socială”, menite a înlătura
neclaritatea unor termeni și noțiuni folosite în aceste ordonanțe militare.
Astfel, cu privire la modul în care credincioșii pot ieși după ora 22.00
din locuință, pentru a prelua ”lumina
sfântă” de Paște, se face vorbire din nou de necesitatea respectării regulilor de distanțare socială. Unde sunt aceste reguli, cine le-a stabilit,
ce regim au ele ?
Iată câteva exemple privitoare la modul în care organele statului
înțeleg această noțiune devenită refrenul zilei: ”Păstrați distanța socială”
-
Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și
Comunicațiilor, organ administrativ, la rândul său, plecând
de la recomandările Institutului Național
de Sănătate Publică (un nou for legislativ ?) stabilește, cu de la sine
putere, la data de 9 mai a.c. o duzină de măsuri de ”distanțare socială” pentru METROREX: ”accesul la metru se va realiza în mod controlat, astfel încât, pe
peroane, pasagerii să poată păstra
distanța de minim 1 metru
între ei”.
În schimb, atunci când se referă la Aeroportul Internațional Henry Coandă București, textul instrucțiunilor folosește șase
locuțiuni: ” distanță socială”, ”distanță
de protecție” [2], ” distanța optimă între pasageri”, ”distanță recomandată”, ”distanțarea pasagerilor”, ”distanța de siguranță”(la bordul navelor
TAROM).
Lipsa de
claritate, precizie și predictibilitatea a unui act normativ creează o coliziune de norme, în același act.
Astfel, la pct. 2, intitulat ”Măsuri
suplimentare de protecție si de menținere a distanțării sociale și comunicarea
către pasageri”, aplicabile la Aeroportul Internațional Henry Coandă
București, emitenții acestor norme vorbesc de necesitatea postării unor afișe cu”mesaje
de păstrare a distanței de 2 m. între persoane”, dar pe pardoseală sunt
amplasate aproximativ ”1000 de autocolante
(floorsticker) cu repere/mesaje “păstrați distanța de 1 m”.
3.
”Distanța
socială” nu este numai distanță,
ci și suprafață !
În
primul rând, trebuie observat faptul că emitentul normelor INSP confundă concepte
de bază, clar reglementate de legislație, atunci când denumește subiecții cărora
li se adresează aceste norme, oferind o nouă definiție activității de ”îngrijire personală”: Iată ce inventează INSP: ”Prin
activitatea de îngrijire personală
(s.n) se înțelege activitatea desfășurată în spații special destinate pentru
frizerie, coafură, manichiură, pedichiură și cosmetică.[3]”
Desigur, este vorba de ”îngrijire corporală”, care este altceva
decât ”îngrijire personală”, întrucât Legea nr. 292/2011, Art. 30 (1) și
urm. definește și clasifică fără echivoc
”serviciile sociale”, enumerând
printre ele și pe acelea de ”îngrijire personală”, pentru o anumită
categorie socială;” După scopul lor, serviciile sociale pot fi clasificate
în: servicii de asistență și suport pentru asigurarea nevoilor de bază ale
persoanei, servicii de îngrijire
personală, de recuperare/reabilitare, de inserție/reinserție socială etc.
Deci, atunci când
legea vorbește de ”servicii de îngrijire personală” ea se referă la persoane din
următoarele categorii: persoanele cu dizabilități, persoane vârstnice, victimele violenței în familie,
persoanele fără adăpost, persoanele cu diferite adicții, respectiv consum de
alcool, droguri, alte substanțe toxice, internet, jocuri de noroc etc.,
victimele traficului de persoane,
persoanele private de libertate,
persoanele sancționate cu măsură educativă sau pedeapsă neprivativă de
libertate aflate în supravegherea serviciilor de probațiune, persoanele cu
afecțiuni psihice, persoanele din comunități izolate, șomeri de lungă durată, precum și servicii sociale de
suport pentru aparținătorii beneficiarilor.(Art.30, aliniat 2)
Mai mult decât atât, Legea
nr. 292/2011 precizează în termeni categorici la
Art. 31 (1), faptul că ”Serviciile
de îngrijire personală se
adresează persoanelor dependente care, ca urmare a pierderii autonomiei funcționale
din cauze fizice, psihice sau mintale, necesită ajutor semnificativ pentru a
realiza activitățile uzuale ale vieții de zi cu zi.”
Cu alte cuvinte, textul acestor instrucțiuni poate fi interpretat în
sensul că el este aplicabil persoanelor enumerate mai sus, singurele care
beneficiază de ”servicii de îngrijire
personală”, dar ce pretenții să avem de la niște diletanți în ale legii !
Același
INSP conferă încă o dimensiune a ”distanței sociale”, respectiv ”suprafața”, în sensul că serviciile de ”îngrijire
personală” trebuie să asigure ”o distanță de 2 m între oricare 2 persoane
apropiate și o suprafață de minim 4 mp, pentru fiecare client”.
Întrebarea
care se pune este următoarea: cele două condiții fiind concomitente ți obligatorii,
ar fi trebuit să se dea și algoritmul de calcul, adică formula matematică ce
stabilește numărul legal admis de clienți al unui spațiu de suprafață S ? Cum
va stabili inspectorul venit în control
dacă în interior numărul clienților este cel regulamentar ?
Aceleași
instrucțiuni vorbesc însă de o distanță de minim 1,5 m între medicul stomatolog
și pacientul său. Nu ni se spune însă nimic despre distanța în sala de nașteri,
respectiv care este distanța legală, dacă sunt permise adunările de mai mult de
trei persoane, în cazul nașterii de gemeni sau tripleți !
În cazul
internării pacienților în saloanele de spital, distanța se mărește la 2 m.
În ceea ce
privește lăcașele de cult, actul normativ
folosește sintagma ”distanțare fizică”
, ”distanța între persoane”
(obligativitatea postării la loc vizibil a unor anunțuri cu ”reguli de distanțare fizică”), aici
existând obligația de a da/primi
binecuvântarea de la 1m !
În ceea ce
privește birourile, angajatorii sunt obligați să asigure o distanță de minim
1,5 m. Încă un aspect hazliu: Acordarea
pauzelor de masă eșalonat, cu respectarea distanței fizice de minimum 2 m; Iată o
legătură a fizicii moderne: conexiunea indestructibilă a timpului cu spațiul !
Motive și mai
puternice să râdem de stupiditatea ridicată la rang de lege ne-o oferă setul de
instrucțiuni privind lumea hotelieră, în care se precizează clar că hotelurile
pot oferi servicii de cazare, ”însă nu în
scop turistic ci pentru motive precum
deplasări în interes profesional, mentenanță, etc” !
(probabil în scop medical, eventual pot fi folosite ca muzee ale ospitalității,
locuri de detenție, platouri de filmare, de înregistrare a sunetului, de unde
și necesitatea mentenanței !)
Conform noilor
instrucțiuni, hotelurile pot caza pe
oricine, dar numai în calitate de oaspete, nu de turist. În plus, recepțiile de
hotel trebuie să devină servicii medicale improvizate, un fel de Cameră de Gardă/Covid 19, având un set de obiecte sanitare de invidiat
chiar și de către unitățile spitalicești de
prestigiu: ”Dezinfectant/șervețele
cu efect antibacterian pentru curățarea suprafețelor (șervețele). - Măști
pentru față/ochi (separate sau combinate, scut facial, ochelari de protecție).
Trebuie menționat că măștile faciale de unică folosință pot fi utilizate o
singură dată (consultați Recomandările privind utilizarea măștii). - Mănuși (de
unică folosință) - Șorț de protecție (de unică folosință) - Halat medical lung,
cu mâneci lungi”.
De asemenea,
regulile de ospitalitate specifice hotelurilor trebuie reevaluate, în sensul de a li se aminti
oaspeților necesitatea ”efectuării
frecvente a
igienei mâinilor și respectarea igienei respiratorii”.
În sfârșit,
avem în aceste instrucțiuni o tentativă de definiție oficială a ”distanțării sociale” (explicată, cum
vedem, doar lumii hoteliere): ” Distanțarea
socială presupune abținerea de la îmbrățișare, pupat sau strângerea mâinilor în
cadrul interacțiunilor cu oaspeții, dar și cu personalul. Aceasta presupune
menținerea unei distanțe de cel puțin 1 m și evitarea oricărei persoane care
tușește sau strănută. ”
Cu alte
cuvinte, conform instrucțiunilor, ”distanțarea
socială” nu este o obligație, nu este decât o decizie personală (abținerea
de la îmbrățișat, pupat și strânsul mâinii, atât în cadrul interacțiunilor cu
oaspeții, dar și cu personalul), chiar se aduc noi lămuriri: această distanțare socială ”presupune
menținerea unei distanțe de cel puțin 1 m și evitarea oricărei persoane care
tușește sau strănută”.
Prin urmare,
elementele tuse și strănut sunt definitorii în
configurarea laturii materiale a ”distanțării
sociale”, desigur și latura subiectivă (abstinența de la pupat, îmbrățișat
și strâns mâna) constituie un element definitoriu.
Aceeași ”distanță socială” devine nu numai
unitate de lungime, suprafață, dar și
de măsurare a capacității de transport a
unui vehicul de transport persoane.
Iată ce
instrucțiuni năstrușnice ne oferă legiuitorul ! La capitolul”Reguli generale de organizare și
desfășurare a transportului de persoane”, pct 2. (presupunând că și un
autoturism personal este destinat transportului de persoane și nu transportului
sacilor de cartofi), se instituie obligativitatea ca ”numărul
maxim de pasageri permis va fi limitat la cel mult jumătate din capacitatea
maximă de transport a autovehiculului și cu respectarea distanței de minim un
metru între călători”.
Ferească Dumnezeu să te trezești cu o amendă
dacă transporți în Dacia mai mult de
două persoane, pe bancheta din spate, doar acolo putând să oferi un metru de
distanțare socială !
Lăsând gluma de o parte, am vrut să scot în evidență
modul interpretabil al acestor instrucțiuni, neclaritatea acestora. Numărul de
circa 300 000 de amenzi aplicate în săptămânile trecute este cauzat din păcate
de asemenea moduri de interpretare a unor dispoziții legale ambigui.
Să fie clar, nu vorbim aici de ambiguități de
limbaj (ex: accesul în interiorul
vehiculului se va realiza doar pe ușa din partea frontală a vehiculului,
gândiți-vă cum ar executa un atac frontal
cel ce a scris acest text, dacă prin ”frontal” ar înțelege ușa din dreapta față a autobuzului !) ci de
claritatea unui act normativ.
O consecință a instituirii ”distanțării sociale” este reducerea numărului maxim de persoane care
pot circula pe trotuare sau în zone
pietonale, ori aflate în spații publice.
Specific stărilor de necesitate, sau
regimurilor dictatoriale, este interzicerea adunărilor publice.
Inițial,
prin Ordonanța Militară nr. /17
03.2020, se admitea posibilitatea întrunirii unui grup de oameni, în spații
deschise, până la 100 de persoane.
Ulterior, prin Ordonanța nr. 2/21.03.2020, s-a interzis deplasarea în grup, prin
grup de persoane înțelegându-se un număr mai mare de trei persoane, care nu
locuiesc împreună (conf. Art 3, al.2). După cum prevăd instrucțiunile INSP,
pentru perioada post 15 mai, ”distanța
socială” va avea dimensiuni numerice variabile, funcție de inspirația
legiuitorului, dar și de calendarul de relaxare !
Distanțarea socială – studiu
de caz: Germania
Pentru a vedea modul diferit
de tratament aplicabil în România, în aceeași situație obiectivă – Pandemia de
virus SAR Co V-2 – am ales cazul legislației din Germania, țară în care există
de altfel o importantă comunitate de români, și unde se aplică un set de norme
pe care le prezentăm în continuare.
Ordonanța emisă în Germania privind măsuri
pentru limitarea SARS CoV-2 din data de 22 martie 2020 , în conformitate cu § 2 alineat 1 al Legii privind promulgarea legilor și a Ordonanței din 29 ianuarie
1953 (Monitorul Oficial de Land pg. 106), modificată prin Legea din 9 noiembrie 1995 (Monitorul Oficial de Land pg. 764),
modificată ultima dată prin Ordonanța din
16 aprilie 2020, a fost reformulată după cum urmează:
Reguli generale de comportament
” Orice persoană este invitată să-și reducă contactele fizice
sociale cu alte persoane la un minim absolut necesar și să păstreze în acest
context o distanță minimă de 1,5 m.
Acest fapt nu este valabil pentru soți sau parteneri de viață sau pentru
aparținătorii care locuiesc în aceeași gospodărie, precum și pentru persoane
pentru care se deține autoritatea părintească sau dreptul de vizită”.
Iată o definiție legală a
”distanței sociale”, care scoate în
evidență două aspecte: mai întâi este explicat în termeni clari ce se înțelege
prin ”distanțare socială” (reducerea
contactelor fizice sociale cu alte persoane la un minim absolut necesar) iar în
al doilea rând, caracterul de normă de recomandare, fiindcă în respectul față de populație, aceasta este invitată, nu obligată, să-și reducă contactele
de relaționare socială.
Respectarea regulilor de igienă
Aceleași dispoziții legale, emise de către autoritățile germane, fac
referire la recomandările unei entități medicale din această țară, nu la un
comandament strategic de coordonare, precum în România, privind respectarea
regulilor de igienă:
În toate
unitățile, instituțiile și locațiile enumerate mai jos vor fi luate în considerare
recomandările în materie emise de Institutul Robert-Koch, referitor la protecția
de infecții, în respectiva versiune actuală, și vor fi respectate regulile
obligatorii instituite de respectiva Direcție pentru protecția muncii, precum
și normele de protecție și igienă eficiente, valabile pentru personal,
vizitatori, precum și pentru clienți. Obiectivele măsurilor de protecție care
trebuiesc dispuse sunt reducerea contactelor, protecția personalului de
infecții, precum și evitarea pe cât posibil a infecțiilor de contact prin
atingerea unor suprafețe și obiecte. Acest fapt este valabil mai ales
respectând regula de menținere a distanței de cel puțin 1,5 m față de alte
persoane, precum și un regim intens de curățare și dezinfectare. Totodată, pe
cât necesar, vor fi luate măsuri pentru controlul accesului, evitarea cozilor
de așteptare și observarea obligației de menținere a distanței acolo unde, în
zone de așteptare, există aglomerații de persoane. Existența fizică a unui
concept de igienă și respectarea regulilor de igienă conform frazelor 1 – 4 pot
fi verificate de autoritățile competente.”
În ceea ce privește ”distanțarea
socială”, aceasta este recomandată inclusiv în spații precum parcuri,
pajiști naturale, mijlocul naturii, nu interzisă, precum în România:
Pauzele de recreație pe dispozitive fixe de ședere sunt
permise cu condiția ca distanța minimă de 1,5 m să fie păstrată, pe pajiști și
spații verzi libere păstrându-se distanța minimă de 5 m. Este interzis a se
face grătare și a se oferi mâncăruri neambalate. Pentru a evita aglomerările în
parcuri și pe spațiile verzi pot fi instituite limitări ale accesului.
Aceeași
Ordonanță germană reglementează și situația întrunirilor publice (definite
drept evenimente, adunări, întruniri și reuniuni de persoane, atât publice, cât
și private) care nu sunt permise, cu
excepția celor la care participă soții, partenerii de viață sau aparținătorii
propriei gospodării, respectiv adunările Parlamentului, inclusiv şedinţe ale Parlamentului german şi ale comisiilor acestuia, ale Bundesratului și ale comisiilor
acestuia, ale Camerei deputaților şi ale comisiilor acesteia, ale Guvernului federal, ale Senatului din Berlin, ale Curţii Constituţionale din Berlin, ale
adunărilor reprezentanţilor districtuali din Berlin și ale comisiilor acestora,
ale reprezentanțelor diplomatice, ale tribunalelor, ale comitetelor şi
autorităţilor federale şi ale landurilor, precum şi ale altor organisme şi
instituţii care îndeplinesc sarcini publice. Sunt exceptate de la interdicțiile
menționate ”evenimentele și adunările care servesc menţinerii siguranţei şi ordinii
publice, asigurării prestațiilor publice, asigurării îngrijirilor medicale și a
asistenţei medicale pentru populaţie, menţinerii funcţionării societăţilor
economice, îndeplinirii sarcinilor legale care ţin de reprezentarea angajaţilor
sau de activitatea consiliilor de întreprindere”.
Reglementările germane exceptează de
asemenea ”evenimentele și întrunirile la
nivel privat și familial, cu cel mult 20 persoane, în măsura în care acestea
sunt necesare din motive imperioase, printre acestea numărându-se, mai cu
seamă, asistența acordată muribunzilor și slujbele și ceremoniile de
înmormântare, botezurile și cununiile”.
După data de 4 mai, măsurile de relaxare prevăd permisiunea desfășurării unor evenimente sau
acte religioase și de cult, cu cel mult
50 de participanți dacă condițiile de spațiu o permit și în măsura în care distanța minimă și respectarea regulilor de igienă conform § 2 o permit. Sunt excluse
din calculul numărului maxim de participanți acele persoane neapărat necesare
pentru executarea activităților religioase și de cult (slujitorii
bisericești/religioși, cei care conduc activități muzicale, de servicii
auxiliare etc.). Se va evita cu desăvârșire contactul fizic, inclusiv contactul
în cadrul unor acte de cult. În cadrul desfășurării evenimentului
nu pot fi înmânate și transferate obiecte între mai multe persoane.
În cazul situațiilor de excepție,
cum ar fi depășirea numărului de participanți, organizatorii vor înregistra în
liste speciale, care trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii: nume
şi prenume, adresa completă şi număr de telefon. Lista de prezenţă va fi
păstrată timp de patru săptămâni după încheierea evenimentului şi va fi înmânată
la solicitarea acesteia autorității competente, în versiune completă. După
expirarea termenului de păstrare lista participanților va fi distrusă.
În ceea ce priveşte adunările în aer
liber cu cel mult 20 de participanți, autoritatea de control a adunărilor poate
aproba, până la finele zilei de 3 mai 2020, la cerere, excepţii de la
interdicţia prevăzută în alineatul 1, în măsura în care acest lucru este
admisibil din punct de vedere al legislației privind protecția împotriva
infecțiilor.
Direcţia de sănătate publică competentă (în nici un caz organele de poliție)
va fi implicată în procesul decizional
menţionat. Începând cu data de 4 mai
2020, adunările desfășurate într-o locație anume, în aer liber, cu cel mult 50
de persoane sunt admisibile în măsura în care sunt respectate distanța minimă
și regulile de igienă prevăzute la § 2.
În cazul legislației germane anterioare ( § 17 alineatul 2 din Legea întrunirilor din 15 noiembrie 1978,
publicată în Monitorul Oficial al
Germaniei I pg. 1789, modificată prin articolul 2 din Legea din 8 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al Germaniei I pg. 2366), era interzisă
participarea la manifestații publice cu fața ascunsă. De data aceasta, din
rațiuni de protecție sanitară, este posibilă purtarea unui echipament de
protecție pentru acoperirea gurii și a nasului (mască).
CONCLUZIE
Spre deosebire de normele românești în
materie, cele germane au caracter de claritate, predictibilitate și
permisibilitate.
Noi măsuri de ”apartheid” nu numai la adresa
persoanelor 65 plus ci și la adresa adolescenților
Cunoaștem
cu toții, desigur, termenul ”apartheid”.
În ciuda sonorității englezești, nu este un cuvânt din limba lui Shakespeare, ci provine din limba ”afrikaans” cu sensul ”separare”, constând, printre altele, în ”locuire separată” și ”interzicerea liberei circulații”[4].
Încă un detaliu:”Afrikaans” nu este o limbă
a populației de culoare, ci un dialect derivat din neerlandeză, cunoscut și sub numele ”olandeza africană”, dialect vorbit în unele zone din Africa de Sud
și Namibia de către urmașii coloniștilor olandezi, dar și în Europa (Londra, Bruxelles,
Amsterdam), sau pe alte continente:
Perth (Australia de Vest), Toronto (Canada), Auckland (Noua Zeelandă).
Acum, în anul 2020, ”apartheidul” revine în actualitate, Pământul întreg devenind un
veritabil ”Soweto” desigur sub forme
edulcorate.
Conform regulilor Institutului Național de Sănătate Publică, cuprinse în ”Ghidul cu măsuri de protecție recomandate de INSP” putem defini
măsurile adoptate în România drept o revenire la mult hulitul ”apartheid”.
Las la o parte că seniorii sunt din nou
jigniți, fiind evocați în aceste instrucțiuni în mod obsesiv, în mod repetat,
ceea ce nu mă miră, ignor de asemenea faptul că sunt călcate în picioare
drepturile legale ale pacienților, considerați aprioric ca fiind potențial
bolnavi de Covid, ori de câte ori se
adresează unui spital, dar cum să interpretăm gravitatea măsurii aberante de a împărți
elevii în două categorii, cei care pot urma activități de pregătire sau se pot
prezenta la examene de evaluare națională și bacalaureat, și cei care vor urma
un regim separat, izolat de ceilalți, similar ”apartheid”-ului, adică un regim discriminatoriu la
adresa tinerilor care locuiesc cu bunicii, cu persoane peste 65 de ani.
Iată interdicția prevăzută de
documentul INSP, pus în discuție publică, la capitolul: ”Măsuri de prevenire și protecție pe perioada desfășurării activităților
de pregătire, pentru elevii claselor terminale (a 8-a, a 12-a și a 13-a) precum
și pe perioada organizării examenelor evaluare națională și bacalaureat”:
Pct. 2 La activitățile de pregătire este interzisă participarea elevilor și a personalului didactic sau auxiliar care ………,locuiesc împreună cu persoane ce suferă de astfel de afecțiuni sau persoane cu vârsta de peste 65 de ani. Elevii prevăzuți la punctul 2 vor benefica de o formă de pregătire alternativă.”
Pct. 2 La activitățile de pregătire este interzisă participarea elevilor și a personalului didactic sau auxiliar care ………,locuiesc împreună cu persoane ce suferă de astfel de afecțiuni sau persoane cu vârsta de peste 65 de ani. Elevii prevăzuți la punctul 2 vor benefica de o formă de pregătire alternativă.”
Prin această discriminare, agresiunea la adresa drepturilor omului
continuă, prin extinderea restricțiilor și segregării, fără nici un fel de
motivare obiectivă, inclusiv la adresa tinerilor: cei care au în familie sau
locuiesc cu persoane peste 65 de ani, vor fi separați de aceia care nu au
asemenea persoane ”vulnerabile”.
Ni se va spune, desigur, că este un ”misunderstanding”,
că nu am înțeles noi ce vor dumnealor să spună, vor reveni probabil cu alte
instrucțiuni.
Dar cum să înțelegem însă logica șchioapă
rezultată din exprimarea acelorași
specialiști de la INS, care stabilesc faptul că este interzisă atingerea sau
sărutul icoanelor, în schimb aceleași ”obiecte
de cult” vor fi șterse obligatoriu din 4 în 4 ore !!!
Nu
vorbim de imixtiunea unei autorități laice în chestiuni de ritual bisericesc,
și nici de libertatea religioasă, ci doar de logică, atât și nimic mai mult.
Viena
10.05.2020
[1]A se vedea deciziile
Curții Constituționale nr. 903 din 6
iulie 2010 și nr. 743 din 2 iunie 2011.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu