”Convergența Sistemelor” și ”Teoria ZEG” – modelul românesc !

                                                              DAN TOMA DULCIU

Prolegomene la un vis himeric

         În anii 70 ai secolului trecut gândirea social-politică românească depășise iconoclasmul ideologic, de tip marxist, care definea conceptul de convergență a sistemelor drept ”teorie burgheză care preconizează evoluția celor două sisteme social-economice și politice, socialismul și capitalismul, spre un tip comun de societate, fără a fi nevoie de revoluția socială”, orientând tematica și interesul spre  dezbateri dezinhibate, în jurul unor concepte, precum ”convergența sistemelor”, ”societatea  postindustrială”, ”rolul tehnocrației”, avantajele ”unității în diversitate”,   respectiv ”teoria zegistă”.

      Erau așadar discuții asupra conceptelor anumitor școli de gândire, sau  grupuri de cercetare, coagulate în capitala Italiei - Clubul de la Roma,  sau a Franței - Cercul de la Paris, având ca mentor pe J. J. Servan-Schreiber, în Germania - Programul de supraviețuire, elaborat de Comisia Brandt, în Statele Unite - Institutul Hudson, ai cărui cercetători, conduși de Herman Kahn, au elaborat un ”Scenariu pentru 200 de ani (1976-2176)” , studii apărute  în multe alte părți ale lumii, abordând chestiuni legate de viitorul omenirii.

       Pornind de la principii corecte în plan teoretic, ”convergența sistemelor” ar fi putut să devină benefică într-o lume onestă, animată de principii umaniste, de coexistență nonbeligerantă, prezumând un anume echilibru între două entități, care au conviețuit bipolar, anterior anului 1989, însă presupunând asumarea și implementarea unei  susținute politici de coeziune și ajustare reciprocă.

      Aceasta, cu cât, în condițiile  unei euforii nedisimulate, după căderea Zidului Berlinului,  și în ciuda  pesimismului lui Fukuyama, atât Estul cât și stânga europeană își doreau din plin o infuzie ideologică regeneratoare.

        În realitate, procesul s-a finalizat printr-o pervertire a celor două entități, producând o confuzie a valorilor originare, o rupere a echilibrului dintre proiectul inițial și cel final, ce  a transformat convergența în emergență, echilibrul în subordonare. În acest mod, ”convergența sistemelor” a devenit un canal de contaminare reciprocă, cu viruși periculoși,  dând naștere unei maladii pandemice, căruia cu greu îi putem afla antidotul.

        În zilele noastre, proiectul inițial a ajuns un produs opac, format dintr-o lentilă convergentă, în realitate una divergentă,  obturând orice perspectivă clară de viitor.

         Se poate spune că, în România, capitalismul a preluat tot ce era mai râu în socialism, devenind un ”capitalism de cumetrie”, iar prin metisajul reciproc, a rezultat un ”mixtum compositum” încât românii nu s-au mai bucurat de o societate postindustrială, așa cum li s-a promis, ci de o distrugere programată a economiei și industriei, în condițiile unui capitalism sălbatic, nemilos,  nociv în cel mai adevărat sens al cuvântului.

Programe lucide sau utopii ?

       În epoca anilor 70 - 80, ”Teoria ZEG” (Zero Economic Growth) era definită ca fiind o teorie filozofico-economică de esență neomalthusianistă limitativă, potrivit căreia populația globului, cererea de produse alimentare și poluarea ar înregistra creșteri într-un mod progresiv, amenințător, în timp ce resursele globului s-ar afla în cantități limitate, lumea îndreptându-se astfel rapid spre autodistrugere, colaps total.

     Această teorie a fost susținută de  Clubul de la Roma, creat în 1968, la iniţiativa economistului italian dr. Aurelio Peccei, care a reunit în jurul său 70 futurologi, din 25 ţări, pentru a studia soluții de rezolvare a unei crize care se vedea la orizont încă de pe atunci.

        Clubul de la Roma a cerut profesorului american Jay Forrester să modeleze matematic tendințele creşterii economice la scară mondială, pentru şapte decenii viitoare.

        Așa s-a născut primul raport destinat Clubului de la Roma, document de studiu coordonat de Donella şi Dennis Meadows, Jorgen Randers şi W. Behrens de la Massachussets Institut of Technology.

       Acestor specialiști li se solicita “să examineze complexul de probleme care îngrijorează pe oamenii de pretutindeni; sărăcia în mijlocul belşugului, degradarea mediului înconjurător, pierderea încrederii în instituţii, extinderea necontrolată a robotizării, nesiguranţa ocupării unui loc de muncă, înstrăinarea tineretului, înlăturarea valorilor tradiţionale, inflaţia şi alte crize monetare şi economice”.

          Apelând la o metodologie stabilită de acest colectiv, s-a analizat cu ajutorul calculatoarelor electronice un model prin care era prezentată  evoluţia următorilor  indicatori: populaţia, producţia industrială, producţia agricolă, poluarea resurselor naturale, în perioada  1950 – 2030.

         Acești savanți aveau de dat răspuns la următoarele trei dileme capitale: creşterea populaţiei constituie cauza industrializării sau industrializarea este cauza creşterii populaţiei? Cine dintre cei doi factori, populație sau industrializare, este principalul răspunzător pentru creşterea poluării? Este posibil ca o producţie mai mare de alimente să determine o creştere a populaţiei, respectiv hrană insuficientă pentru locuitori?

      La bază erau ideile emise de J. Forrester în cartea sa “Dinamica industrială”, în care se atrăgea atenția asupra faptului   că populaţia a crescut de la 1,6 miliarde în 1900 la 3,5 miliarde în 1970, dar că aceasta se va dubla exponențial, într-un număr mai mic de ani, ceea ce va afecta întregul sistem mondial, în timp ce creşterea acumulării de capital industrial va cunoaște  limite.

      Încă din acei ani, Sicco Mansholt declara: “am făcut un calcul foarte simplu: dacă am vrea ca întreaga populaţie a globului să se bucure de un nivel de viaţă comparabil cu acela pe care-l avem în Occident, dat fiind venitul mondial global, ştiţi la ce cifră ar trebui să se reducă ea? La un miliard de indivizi”.

       Aceleași calcule arătau faptul că o creștere exponenţială a populației și a dezvoltării industriale ar reduce dramatic resursele naturale şi, împreună cu sporirea poluării, vor determină diminuarea curbei creşterii producţiei agricole şi industriale.

           Rezultatul nu poate fi decât dezastrul, cu cât ne apropiem mai mult de limitele materiale ale planetei, care vor fi atinse în secolul XXI. În concluzie, autorii au propus conceptul “familia de înlocuire”, cu cel mult doi copii.

         Același model matematic i-a condus pe liderii chinezi la concluzii similare, reducând numărul de copii pe care îi putea avea o familie, dar dezvoltând o economie în ritmuri fenomenale, apelând și ei la principiul ”convergenței sistemelor”, un experiment reușit, se pare, dar cu repercusiuni nocive asupra rezervelor de energie, poluării și echilibrului economic al planetei.  

            La nivel global, însă, cu atât mai greu va fi de rezolvat în viitor  problema enunțată mai sus, dacă tendinţele actuale de creştere a populaţiei, industrializării, poluării, producţiei agroalimentare şi epuizării resurselor continuă în ritmuri neschimbate.

           Soluția acestor futurologi era una singură: omenirea să treacă la modificarea negativă a actualelor tendinţe de creştere, care să asigure o stabilitate mai îndelungată, de ordin demoeconomic şi ecologic.

           Cum anume ?  sinistru dar adevărat, aceștia preconizau soluția malthusianistă, care prevedea ca sporul creşterii populaţiei să fie diminuat prin creșterea ratei mortalităţii ei, iar rata noilor investiţii să fie egală cu cea a amortizărilor mai mari. Astfel se va ajunge la doritul “echilibru general” sau la “creşterea economică zero”

          Acest mesaj zegist a cucerit, în câteva decenii, tot mai mult teren, în special, în rândul tineretului, pentru care a produce înseamnă, pur şi simplu, sclavie, o viaţă plină de obligații, abrutizantă,  lipsită de perspectivă, de idealuri, viaţa cenușie, pe care o văd la părinţii lor. De aici și mișcările anti-sistem, gen ”Rezist”, ”Antifa”, ”Punk”, mișcări neonaziste, antiemigranți,   mai ales ecologiste, precum ”Salvați planeta”, ”Opriți încălzirea globală”, ”mișcările neomarxiste”, apariția unor sărbători cum ar fi:  ”Ziua Mondială a Apei”, 22 martie, ”Ziua Pământului”, 22 aprilie, ”Ziua Mondială a Mediului”,  5 iunie,  ”Ziua Oceanului Planetar” , 8 iunie, ”Ziua mondială pentru combaterea deșertificării și secetei”, 17 iunie, ”„Ziua Mondială pentru Reducerea Dezastrelor Naturale”, 13 octombrie, ”Ziua Mondială a Solului”, 5 decembrie, ”Ziua Mondială a Munților”, 11 decembrie.

          “Zegiştii” erau și sunt stângişti ireductibili, susținătorii fervenți ai ideologiei Sörösiste, care refuză neosclavia capitalistă, redată în triada ”metro – boulot - dodo (metro-slujbă-somn)”.

          Primii zegişti  s-au născut în ashramurile Festivalului Woodstock, în ritmurile de chitară ale mișcărilor – hippy – ”Power Flower”, ale  curentului pacifist  ”Make Love not War”, ideile lor pot fi regăsite în farfuriile tinerilor care au renunțat să mai mănânce carne de origine animală (vegetarieni), a tinerilor care au redescoperit meritele alimentelor naturale, ale mâncării Vegan, în vestimentația ”casual” a starurilor care refuzau să poarte haine de blană.   Zegiştii sunt apărătorii ”avant la lettre” ai mediului înconjurător, cei care condamnă industria în aceeaşi măsură ca şi poluarea, sunt mișcările ”Green Peace” împotriva centralelor atomice, sunt ONG urile de protecția mediului, care ocupă străzile capitalelor lumii împotriva exploatării șisturilor bituminoase, tăierii pădurilor, încălzirii globale, uciderii balenelor, împotriva exploatării aurului prin decantări poluante etc.

      

România: implementarea ” teoriei zegiste” – un caz particular, experiment reușit.

           Cele două cerințe ale ideologilor zegiști, și anume încetinirea dezvoltării economice și depopularea planetei s-a aplicat cu succes deplin în România, timp de 30 de ani !

      Prin urmare, au fost distruse sistematic, metodic, programatic, vândute la fier vechi toate obiectivele industriale, combinate, mari fabrici, industrii întregi, în care se investiseră sume uriașe, muncă enormă, care asigurau locuri de muncă, garantând pâinea și pensiile angajaților.

      Circa 1600 de mari obiective strategice și economice autohtone, o medie de 40 de coloși pe fiecare județ au fost nimicite, fără cea mai mică remușcare, fără să se gândească nimeni ce efecte dezastruoase vor genera !

         Iată o listă scurtissimă,  enumerând mari combinate rase de pe fața Pământului, sub cele mai diverse motivații, terenul lor fiind luat de mari hale de desfacere a produselor neindigene, industriale, agricole sau bunuri de larg consum sau negociate de rechinii imobiliari, care au dobândit sume colosale în buzunarul propriu: Uzinele 23 August, Republica, IMGB, Vulcan, Semănătoarea, Timpuri Noi, Grivița, Laromet, Electromagnetica, IIRUC, IPRS Băneasa, Stela, Filatura Românească, Danubiana etc etc etc: industrii întregi (ușoară, grea, extractivă, chimică, de mașini unelte, producătoare de bunuri de consum) au fost șterse de pe fața pământului în București, alte mari combinate au dispărut pur și simplu în provincie: Electroputere Craiova, Azomureș, Uzina de Autocamioane Brașov, Uzina de Tractoare, Aro-Câmpulung, ș.a., în acest fel toate orașele mari ale României au fost văduvite de locuri de muncă, populația suferind imens.

       Înainte de 1989 existau peste 8 milioane de locuri de muncă și 3,6 milioane de pensionari, acum paritatea este de 5 la 5 milioane !

         Cât privește scăderea numărului de locuitori, România este în grafic !

         Prin ce mijloace ? Creșterea ratei de mortalitate, a numărului de îmbolnăviri, (în România, circa 62% din decesele anului 2005 s-au produs prin boli ale aparatului circulator. Este o proporție imensă. Conform statisticilor OMS, rata mortalității prin bolile aparatului circulator a fost, în anul 2004, de 6,5 la mie în România și de numai 2,2 la mie în țările UE,  prin degradarea sistemului medical, prin plecarea medicilor și cadrelor sanitare în străinătate, (sistemul public de sănătate suferă de subfinanțare, calitatea mediocră a serviciilor, imobilism și incompetență managerială), prin interzicerea de realizare a vaccinurilor și medicamentelor românești, dar, mai ales, prin numărul uriaș de avorturi.

       Să nu uităm că, al patrulea decret al CFSN, emis în 26 decembrie 1989, prevedea liberalizarea avorturilor, astfel că, în ultimii 30 de ani circa 20 milioane de suflete au fost ”tributul” României la directiva de scădere a numărului de ființe umane pe Pământ !

        România este la ora actuală una din ţările "de top" ale Europei, în privinţa adolescentelor care rămân însărcinate, aproape jumătate dintre minore au la activ un avort ! Aceste cifre ascund un adevăr groaznic, fiindcă aici nu sunt incluse date statistice ale clinicilor private !

        Declinul demografic al României, inclusiv migrarea masivă în străinătate a 5 milioane de români, în majoritate tineri și maturi, plasează țara noastră în parametrii prognozați de noua ordine mondială, de depopulare, de dezindustrializare !

       Dacă acum o jumătate de secol, dezbaterile de idei, cantonate la nivel pur teoretic, privind necesitatea stopării creșterii populației, a activităților productive, mi se păreau inutile, fiind considerate fantasmagorii, chiar nu îmi puteam închipui însă că am să văd îndeplinite în România toate profețiile acestor savanți care sacrificau principiile de bio-etică în favoarea calculelor reci, ale computerelor recent inventate. Acum, ideile filmului lansat în anul 2008, ”Zeitgeist”, încep să nu mai fie simple elucubrații.

România, țara tuturor posibilităților, a tuturor experimentelor

        Schimbarea de paradigmă globală, în 1945, nu fusese prezisă nici de marxiști, nici de iluminați, ea fiind rezultatul unei  conflagrații de o ciclicitate matematică - două războaie globale pe secol.

       Astfel, în veacul al XIX-lea,  Războaiele Napololeoniene, precum și Revoluția de la 1848, căpătaseră o anvergură continentală.

        În secolul XX, ciclicitatea s-a reprodus însă la scară dublă: au fost două războaie mondiale si două schimbări de sisteme politice: în 1945 si 1990.

       Ce urmează în secolul XXI, început cu hotărâre prin războaiele din Orientul Mijlociu? Războaiele neconvenționale s-au dovedit ineficiente, greoaie, cu sacrificii enorme. De aceea, în ultimul deceniu și jumătate în prim plan a ajuns un instrument mult mai eficace: pandemiile, forme  de genocid, care întrec orice închipuire. Să vedem, așadar, cazul României.

        Stalinismul nu ar fi îngenuncheat această țară, în 1944, dacă trădători de neam, la cel mai înalt nivel, nu ar fi acționat din interior, precum un vierme într-un măr, și dacă nu apărea o conjunctură internațională propice instaurării regimurilor totalitare în partea de Est a Europei.

    Urmare a înțelegerilor la nivel planetar, s-a convenit a se acorda puterilor câștigătoare o compensație consistentă, și deși România și-a adus un tribut de sânge, un sacrificiu de vieți, covârșitor, oferit puterilor învingătoaree după catastrofalul război mondial (WW2), ea nu a fost chemată la masa Tratatului de la Paris, de partea alianței câștigătoare, ba dimpotrivă a fost aspru pedepsită, fiind făcută răspunzătoare pentru catastrofă umanitară care a răpus milioane de suflete (1939-1945).

       Cauza să fie conjunctura internațională, sau felul de a fi al acestui popor, mentalitatea sa seculară: capul plecat, sabia nu-l taie !

       După acea nedreptate au urmate experimentele pe corpul viu al poporului român: experimente macabre (”la noi ca la nimeni”): colectivizarea agriculturii, distrugerea elitelor, a unor clase sociale, cultul personalității etc. Dar să nu uităm: trecerea de la capitalism la socialism s-a făcut treptat, gradual, iar acolo unde s-a întâmpinat rezistență au fost folosite metode dure, sângeroase.

        Să ne aplecăm atenția supra altor schimbări de paradigmă planetară, cele intervenite după anul 1989, cu efecte dramatice asupra românilor, considerați un teren numai bun de experimentat modele ce nu ar fi avut nicăieri în lume condiții să fie îndeplinite, poate în unele țări de dictatură pol-potiană.

       Mai întâi, trebuie  să privim cu detașare și să analizăm dacă Revoluția din Decembrie, la rândul ei, ar fi avut șanse să se producă, fără  acordul sau mai bine zis înțelegerea ocultă între marile puteri, într-o conjunctură dată.

       A fost începutul experimentelor noii ere în care intrase omenirea. Respectiv, ”convergența sistemelor”, în varianta românească, trebuia să arate mai marilor lumii ce efecte poate să producă, nu prin trecerea în trepte ci brusc, uneori prin vărsare de sânge, prin reforme adoptate cu otosbirul !

        Istoria  experimentelor macro, cu laborator uman de zeci și zeci de milioane de persoane, la dispoziție, se repetă și în anul de grație 2020, când nu numai în România, ci la nivel planetar, se prefigurează o schimbare  de paradigmă, ca rezultat al deciziilor guvernului mondial, care conduce din umbră, pe fondul unei așa zise catastrofe umanitare, îmbrăcate însă în alte forme, mult mai sofisticate: criza CORONA.

      Fenomenele globale actuale, aberante din punct de vedere social,  conduc la cel mai înalt grad de dezumanizare, dând la iveală tendințele de autodistrugere programată a civilizației noastre, a valorilor sale, având numeroase puncte comune cu sistemele de guvernanță de tip totalitar comunist și imperativ economic capitalist.

                                 Metisaj accidental sau clonare în laborator ?

       Vom analiza acum  apariția ”Neomarxismului liberal”, nociv ca un virus scăpat din laborator, care a căpătat mutații aberante, în care rolul pangolinului este capitalismul sălbatic iar cel al liliacului este comunismul monstruos. Atrași de mirajul reconcilierii, nici liliacul, nici pangolinul nu și-au dat seama că sunt forme de existență ireconciliabile, care pot ajunge oricând în supa unor forțe devoratoare, lacome.

        Acest virus care bântuie lumea de la un capăt la altul a lovit și România, luând inițial forma unui ”liberalism civic”, grefat pe ADN –ul unei ”democrații originale”, din care a ieșit o clonă mutantă, sub chipul unei ”managed democracy” (democrații controlate).

      Pentru omul simplu, acest mutant ne apare drept un fenomen nebulos, în esență, de care ne este frică, punându-ne existența pe talgerele unei balanțe sinistre, ținute în mâinile unei guvernări cvasidiscreționare, fără a putea să reacționezi, să te opui, neexistând încă un vaccin social eficient.

       În lipsa unei evoluții liniare, tranziționale, de la socialism la democrație liberală, respectiv printr-un fenomen de ”conversie a sistemelor”, s-a ajuns din păcate la o ”convergență a sistemelor”, prin preluarea celor mai detestabile practici și de la un sistem, și de la altul, respectiv racilele capitalului comprador, combinate cu birocrația sistemului etatizat, rapacitatea mentalității de tip capitalist, îmbinată cu dictatura funciară de tip comunist.

       Acest fenomen a fost agravat de fenomenul de globalizare, distructiv în esență, prin subjugarea intereselor de identitate culturală și națională, imperativelor creării unei piețe generalizate unice, lumea devenind astfel o veritabilă ”McWorld”.

                              Simptomele maladiilor ascunse de care suferă poporul român.

           Pentru a prezenta tabloul plin de contradicții al societății contemporane românești, am efectuat o analiză duală a ”unității contrariilor”, a modului în care racilele unui sistem s-au perpetuat ori s-au insinuat în structura moleculară, intimă, a societății actuale, lipsită de anticorpii de răspuns la pandemiile socio-economice ce vor urma !

           Desigur, tentele îngroșate au menirea de a atrage intenționat atenția asupra faptului că așa nu se mai poate continua, altfel, malaxorul noii ordini mondiale va avea teren prielnic, va deveni o realitate pe sute de ani de acum înainte.

       Îmbrăcând  forma unei diatribe severe, materialul de mai jos nu poate fi catalogat decât o formă de conștientizare asupra pericolelor care amenință dezvoltare a societății românești, rezultat al  acestui metisaj de sisteme !

           Iată, așadar, câteva simptome atipice, manifestate în boala de care suferă de 30 de ani poporul român. 

           Și atunci, și acum, orice revoltă  se combate cu mijloace excepționale, îmbrăcând forme de legalitate aparentă, dar se reprimă cu arma la umăr, energic, cu gaze lacrimogene, chiar prin ordonanțe militare, prin declararea stării de necesitate: atunci, Valea Jiului 1977, Brașov 1987, Timișoara- București 1989, acum Piața Universității 1990, Costești 1999, Piața Universității, 2012, Piața Victoriei 2018, 2019, diferența constând doar în tipul de gloanțe folosite și categoria de armament: unii gloanțe de război, alții gloanțe de manevră sau de cauciuc, unii tancuri și TAB-uri, alții gaze lacrimogene, DIIAS, trupe de jandarmi, special instruite în luptele de stradă;

      Și atunci, și acum,  individul  trăiește sub teroarea de a fi arestat, pentru că atentează la proprietate, orice individ  considerat indezirabil, care a devenit potențial un pericol pentru sistem, este trimis în judecată, cu eticheta definitivă de corupt, sau sub acuzația de abuz în serviciu, mai nou existând perspectiva incriminării sale sub acuzația de zădărnicire a combaterii epidemiilor, prin aceste metode penale soft fiind condamnați și anihilați toți cei care se opun regimului, acum regimului .....medical.

        Sute și mii de membri ai unui partid, reprezentanți ai unei ideologii declarate anti-sistem au fost scoși din viața publică, înainte exterminați brutal, acum psihic și moral, fiind ținuți ani de zile cu sabia lui Damocles asupra capului, înainte în baza legislației proletare, acum  a anchetelor DNA, Parchetului General, SRI, unii pierzându-și viața înainte de a fi declarați nevinovați de către instanțe. Prin urmare, oricine putând fi  cumințit în primă fază cu arest preventiv  (înainte internați  la nebuni, acum eventual la Spitale de sprijin COVID), odinioară fiind de ajuns un sumar ordin  PCR, acum  un sumar control  PCR (PI SI AR).

       Și înainte, și acum, milioane de români priveau spre țările dezvoltate din Occident ca la o adevărată Mecca, plecând cu orice preț, chiar și al vieții, libertății, părăsindu-și familiile, casa, prietenii, pentru a beneficia de libertatea pe care nu o găseau aici, încât acum ne punem întrebarea: cei 5 milioane de emigranți români din zilele noastre, care situează țara noastră a doua din lume ca număr de emigranți, de bine oare au plecat din România sau au evadat din ”lagărul” experimentelor brutale, așa cum evadau părinții lor din ”lagărul socialist” ?.

    Și atunci, și acum, frica pentru ziua de mâine ne pătrunde în oase, oricând, oricine poate fi amendat, în aceste zile îi sunt controlate documentele pe stradă, arestat, mai ales dacă ești prins în afara locuinței, după orele 22.

     Și atunci, și acum, orice tulburare a liniștii publice este aspru pedepsită, iar inamicii publici sunt bătuți demonstrativ, gazați legal de către organele de ordine spre a fi dați exemplu, fiind denumiți huligani, în 1989 la Timișoara, București, acum la Hunedoara, Rahova (București), Bolintin (Giurgiu) și în alte numeroase locuri din țară.

       Și în anul 1989 și în martie 2020 regimul,  simțind că îi poate scăpa controlul asupra mulțimilor, a scos armata, trupele de Securitate (acum Jandarmerie), Miliția (acum Poliția), cu echipamente militare, muniție de război, punând stăpânire pe Capitală, pe centrele marilor orașe.

        Și atunci, și acum, frecventarea bisericilor este pedepsită, se interzic slujbele, procesiunile mortuare, gata cu sărbătorile religioase, adio cu Paștele.

       Și atunci, și acum, religia este un mare pericol, de aceea sunt interzise icoanele în școli, orele de religie. Eventual, lumina învierii poate fi adusă numai de către organele de ordine.

      Și atunci, și acum, în școli domnește o îndoctrinare masivă, prin epurarea manualelor de idei neconvenabile regimului, se schimbă programe școlare, pentru a se spăla mințile tinerei generații, atunci prin predarea  doctrinei marxist-leniniste, acum prin lecții de educație sexuală sau despre binefacerile  LGBT.

       Tot ceea ce se predă în sălile de clasă  era sever purecat odinioară  de către organizația de bază, acum de către Comisia de disciplină, totul este cenzurat, de către conducerea școlii, inspectorate, minister, fiecare diriginte, profesor este controlat la sânge prin Internet, ba elevii sunt încurajați să posteze imaginile și înregistrări cu profesorii severi, cu educatoarele vigilente, chiar se dau note profesorilor de către elevi, pentru a-i teroriza, spre veselia publicului devorator de învățători, profesori sau diriginți care încă mai doresc ca școala să fie școală.  

       Și atunci, și acum, libertatea de exprimare este interzisă, oricine putând fi trimis la pușcărie pentru răspândirea propagandei occidentale, acum pentru Fake News, sau pentru infracțiuni de  zădărnicire a combaterii epidemiilor, cu deosebirea că acum oamenii nu mai sunt trimiși la canal, la gherlă, fiind avertizați că există posibilitatea stabilirii unui domiciliu obligatoriu, departe de familie, sub motivația că sunt persoane vulnerabile, care trebuie protejate.

       Și atunci, și acum,  orice bun cetățean este obligat să facă delațiuni autorităților, la Secu, cu privire la un coleg de muncă, un vecin, care are legături cu străinătatea, acum delațiunea a devenit obligație legală, sub forma ”avertizărilor de integritate”. Recent,  sub imperiul pericolului COVID, cetățenii sunt obligați să denunțe pe cei veniți din străinătate, acum ancheta penală fiind înlocuită cu ancheta epidemiologică, în cursul căreia trebuie să declari cu cine te-ai întâlnit, când, în ce împrejurări. Dacă omiți ceva esențial, după ce vii din străinătate, din zonele roșii, ferească Dumnezeu din China roșie, înainte din țările capitaliste, ți se va deschide dosar penal, pentru zădărnicirea combaterii epidemiilor.

      Și atunci și acum, se adoptă măsuri de victimizare prin presă a celor considerați un pericol pentru societate,  atunci prin ”Scânteia”, ”România Liberă”, acum prin Internet, reviste de așa zis umor politic, site-uri anonime;

         Și atunci, și acum, cei ce aparțineau unei categorii considerate rezistente sistemului (chiaburii, sașii, machedonii etc) erau pedepsiți cu deportarea în locuri izolate (în Bărăgan), acum urmând un criteriu aberant,  care încalcă orice normă de bio-etică: cei peste 65 de ani, care au apucat vremuri trecute, sunt considerați nu indezirabili, ci vulnerabili, termen preluat din strategia de securitate a României, în consecință vor fi izolați de familie, de societate, în hoteluri, în aziluri etc.

      Și atunci, și acum, toți cetățenii sunt obligați să asculte propaganda oficială, să se informeze doar de la surse guvernamentale oficiale.

      Și atunci, și acum,  la televiziune se prezintă, la fiecare telejurnal, discursul conducătorului iubit, care vă amintește ce trebuie să faceți, amenințându-vă direct că, dacă nu faceți ce spune Luminăția Sa,  după Paște veți

sărbători morții !  Ca urmare, mijloacele mass media vor primi 40 milioane de euro, dacă vor fi ”politic corecte”, adică vor cânta în struna conducătorului iubit, ca altădată ! Se oferă, care va să zică, cu dărnicie și mărinimie reciprocă, zeci de milioane presei sau televiziunilor obediente, dacă vor preamări rezultatele politicii înțelepte, închizându-se astfel gura câinelui de pază al democrației, cu un os gustos.

      Și atunci, și acum, televiziunea este obligată să prezinte la fiecare oră instrucțiunile puterii (stați acasă, nu folosiți antibiotice, spălați-vă pe mâini),  preluând doar jurnale cu număr cât mai mare de morți, de bolnavi, justificând astfel linia politică a autorităților, prezentându-se doar știri sau reportaje de îndoctrinare a spaimei COVID 19, preluate de la oficine mondialiste OMS, CNN etc

       Și atunci, și acum, se instituie cenzura severă a informațiilor, înainte posturile Europa Liberă, Vocea Americii, Deutche Welle etc erau interzise, bruiate, acum site -urile ostile regimului sunt închise, cei care au alte opinii sunt considerați ”dușmani ai poporului”, vânduți Occidentului, înainte, acum sunt vânduți Moscovei.

       Și atunci, și acum,  toți cetățenii vor gândi la fel, se vor îmbrăca la fel, neputând cumpăra nimic înainte vreme, doar pe cartele, acum se numesc carduri, înainte se îmbrăcau pe puncte, acum au vouchere.

       Și atunci, ca și acum, populația țării este spoliată de proprietatea privată, 2-3 milioane de mici proprietari sau de mari proprietari își pierdeau atunci proprietatea, locuințele, acum avem 10 milioane de români cu datorii la bănci, care doar aparent mai sunt proprietari, în realitate proprietatea se află în mâinile băncilor străine, încă 30-40 de ani, fiind oricând în pericol iminent să își piardă locuințele, odată cu pierderea locurilor de muncă, mai mult decât probabilă, în condițiile unui ”lock down” prelungit.

    Și atunci, și acum, orice cetățean purta obligatoriu un semn distinctiv, șapca și salopeta muncitorească, în nici un caz cravata burgheză, se saluta obligatoriu strângând-și mâna, ca semn distinctiv de tovărășie, acum se interzice strângerea mâinii, chiar gestul este interzis. Oamenii nu vor mai purta obligatoriu șepci  (atât bărbații cât și femeile precum în Coreea de Nord sau China comunistă), ci măști, atât femeile cât și bărbații, ca semn distinctiv al celor care sunt aderenții noii ordini mondiale.

      Și atunci, și acum, întrunirile publice sunt interzise, de asemenea mitingurile, demonstrațiile, reuniunile a mii de persoane în locuri publice,  nu și în Restaurante, fiindcă alcoolul face bine la psihic, îndobitocește, măsură adoptată atunci pentru a se preveni orice posibilă mișcare de mase, de protest, acum pentru prevenirea ……..răspândirii pandemiilor. 

       Și atunci, ca și acum, lupta de clasă a fost la ordinea zilei, atunci clasa burgheziei, a micii burgheziei, a chiaburilor a fost desființată, prin privarea lor de mijloace de producție, prin deposedarea de avere, prin obligarea ei să dispară din istorie, acum clasa muncitoare, țărănimea cooperatistă a fost ”privată” de mijloace de producție, care i-au fost luate, paradoxal, prin procesul  de ”privatizare”, invers al naționalizării, respectiv prin desființarea cooperativelor, a IAS-urilor, a SMT-urilor, fiind redusă numeric, până la dispariție.

     Și atunci, ca și acum, pe plan social a existat o stratificare evidentă, cu diferențe între clase, pături, categorii de populație, dar acum acestea sunt vizibile, deranjante: înainte vreme, satrapii locali nu erau mai mult de câteva mii (activiștii de partid și de stat, lucrătorii din justiție, din organele de represiune, din comerț), acum însă avem ceea ce se numește ”baroni locali”, de Vrancea, de Teleorman, de Arad, de Sibiu, cu averi exorbitante, ascunse de ochii fiscului sau ale ANI care, pentru a-și păstra o perfectă imunitate, cotizează din greu la puterea omiprezentă, invizibilă, dar extrem de activă, mai ales în campaniile electorale, la care se adaugă mafiile locale, cu ”regina reginelor” în frunte: mafiile transfrontaliere, cu tentacule în toată lumea, unite cu mafiile de prestigiu și dobândind, cu mijloace proprii, un loc de invidiat în societate.     

      Și atunci, și acum, pentru a-i anihila pe inamicii sistemului, comuniștii au închis micile afaceri particulare, întreprinderi private, fiind sprijinite doar marile companii de utilitate publică. Tot astfel și în prezent, la țară, miile de fermieri particulari sunt ignorați, lăsându-le să le moară culturile, animalele, să își piardă fermele, iar la oraș micile firme sunt lăsate de izbeliște, în schimb sunt protejate băncile, companiile mari, multinaționale, en-gros uri, toate cu capital străin, care nu au fost închise nici în timp de pandemie.

    Și atunci, și acum,  oamenii de știință sunt marginalizați, dacă părerile și atitudinile lor contravin politicii main stream, nu sunt corecte politic,  sunt arestați fără probleme timp de 24 de ore, apoi chiar 30 de zile (vezi cazul celor  mai străluciți medici, profesori de medicină, savanți și cercetători etc).

       Și atunci, ca și acum, justiția a fost un simulacru, atunci obedientă deplin puterii, acum la fel; Atunci, majoritatea slujbașilor legii proveneau din facultăți juridice unde se intra pe bază de dosar sănătos, acum majoritatea provenind de la facultăți particulare, cu examene și patalamale obținute la fabrica de diplome. Sub masca independenței și inamovibilității, lumea magistraturii este plină de specimene atinse de un morb intratabil: morbul corupției (nu o spun eu, o spune DNA-ul, care a întocmit dosare la cel puțin 75% din magistrați). Legislația dinainte era una coercitivă, severă, acum este un haos total, judecătorii având de pritocit nu mai puțin de 16 000 de legi, OG, OUG, acte normative, acum avem și Ordonanțe Militare, un talmeș-balmeș de Turn Babel, cu sute de acte normative contestate la Curtea Constituțională, în fiecare an, cu milioane de dosare aflate pe masa judecătorilor, încât acești nenorociți în robe negre ajung să judece circa 80-90 de dosare într-o singură ședință, cu căuzași ale căror procese durează ani și ani, cu pagube de sute de milioane de euro, dar care nu pot fi recuperate sau    ”nu trebuie recuperate” (vezi megaafacerile Microsoft sau EADS). Diferența dintre atunci și acum este însă una de ordin financiar; sinecurile de serviciu, unicate în peisajul pensionăresc actual, vin să compenseze eforturile magistraților, la concurență cu cele ale parlamentarilor sau mai marilor din serviciile de siguranță națională, aproape să ajungă veniturile medicilor;

       Și atunci, și acum, în România, singura forță politică conducătoare este sistemul monopartinic, atunci PCR, acum Partidul  Național Neomarxist Liberal (P. N². L.), oricum s-ar fi numit acesta: FSN, PSD, PNL, Patrulaterul Roșu, Alianța Civică, Convenția Democratică, Uniunea Salvați România etc   forța sa fiind bazată pe intervenția, sprijinul serviciilor secrete și politrucilor politici, și pe principiul ornito-logic ”Suntem la putere ! Ciocul mic!”

        Și atunci, și acum, opozanții politici vor fi arestați, sub presiunea voinței maselor: Jos corupții, dușmani ai poporului, la pușcărie cu ei ! Acum se preconizează ca bogătașilor pensionari să le fie confiscate pensiile,  considerate ca fiind dobândite nesimțit, eventual impozitate cu 95 % cele mari, cu 45 % cele mijlocii, cu 20% cele modeste, până în 400 Euro !

         Și atunci, ca și acum, oamenii vor fi obligați să muncească pe brânci, forțat, înainte chiar sâmbăta și duminica, acum prin obligarea lor de a munci până la 70 de ani,  sau mai recent prin telemunca la domiciliu, pentru a distruge în acest fel mediul familial, liniștea și sensul căminului.

           Și atunci, și acum, se interzice efectuarea de concedii de odihnă în străinătate, precum se întâmpla odinioară, după modelul din Coreea de Nord, acum și în România zilelor noastre, din motive de pandemie.

          Și atunci, și acum, nimeni nu mai poate părăsi țara, fără pașaport, înainte doar dacă voiai să vizitezi Măreața Uniune, acum ai liber să ieși din țară, dar numai în Măreața Uniune Europeană, (MUE),  mai ales în Germania, țara de suflet a actualului președinte, eventual cu pașaport de vaccin COVID, cum preconizează OMS !

         Și atunci, ca și acum, procesul electoral este exemplul cel mai elocvent al dictonului ”afară e vopsit gardul, înăuntru e leopardul”, cu singura diferență că, înainte vreme, indiferent cum votai, procentul era de 99,9 % pentru cine trebuie, iar acum, indiferent cum votezi, iese cine trebuie, cu procente mai mici, să nu bată la ochi ! Asemănare esențială: nu contează cine votează, contează cine numără !

         Și înainte, și acum, forul legislativ este o bășcălie, cu aparențe de for de reprezentare democratică a poporului, în care acced, adică pot să candideze, sau să rămână,  doar cei care obțineau numai două vize de conformitate cu sistemul politic, de la Partid și de la Secu, acum avizele sunt în floare, de la CNSAS, de la ORNIS, de la ANI, de la presa constituită în tribunal deontologic.

         Și atunci, și acum, legile se aprobă pe bandă rulantă, fără a se discuta, fără a se propune amendamente, precum se petrecea în Marea Adunare Națională, acum legile se votează în Parlament prin adoptare tacită, prin ridicare de mână, la comanda liderului de grup, prin măsluirea votului, prin votul multiplu etc.

          Și atunci, și acum, belferii regimului aveau la dispoziție Volga la scară, casă în Cartierul Primăverii, Cotroceni, Casa Poporului pentru elite, pe care nu au mai apucat să o populeze, acum avantajele s-au înmulțit: Volvo la scară, Casa Poporului cu numeroși consilieri parlamentari la dispoziție, secretară la….., pardon la birou, deplasări cu zecile pe an, în străinătate, pensii speciale, orar de lucru redus, fraierii cinci zile pe săptămână, parlamentarii doar trei zile, restul timpului chipurile în circumscripție, hai maxim patru zile pentru cei cu funcții de conducere.

         Și atunci, și acum, politica externă este modelată după instrucțiuni, directive venite din exterior, punând în practică politica Cominternului, acum acesta este înlocuit cu instrucțiuni, directive, venite de la Măreața Uniune Europeană (MUE), de la Washington.

          Și înainte, și acum, România face parte dintr-un pact politico-militar, căruia i se subordonează, înainte se numea Pactul de la Varșovia, acum se numește alianța NATO, în cadrul acestor structuri de securitate colectivă România punând la dispoziție baze militare, soldați, cheltuind pe înarmare sume uriașe. 

       Și înainte, și acum, Secu este puternică, supraveghind tot, dispunând de 14 000 de cadre, controlând corespondența, convorbirile telefonice,  dar existând o entitate de care asculta cu teamă, partidul, în timp ce acum avem 7 servicii de securitate, cu un efectiv uriaș, cu bugete mai mari decât cel al culturii și învățământului, la un loc, care controlează tot, supraveghează absolut orice, și cărora nu le este teamă de nimic, fiindcă fiind o rotiță într-o structură piramidală, al cărei vârf nu este cunoscut, pot manipula, pardon, proteja chiar și pe șeful statului, pe primul ministru, parlamentari, absolut toate partidele, ziarele, televiziunile ș.a.m.d., adică trecând de la stadiul de entitate puternică, la cel de atotputernică

        Și înainte și acum Secu poate interveni într-un proces penal, civil, de orice natură, în mod discreționar, încălcând orice Cod de Procedură, fără a da socoteală nimănui, transformându-l în realitate într-un proces politic, sub forma unor procese de drept comun.

      Și atunci, ca și acum, avem nenumărați activiști de partid, propagandiști, ierarhizați pe căprării ierarhice: atunci în CC, în comitete de partid județene sau municipale, orășenești sau comunale, acum  aceeași activiști de viță nouă se numesc însă oameni politici, de fapt oameni de afaceri mascați,  lideri de opinie, influenceri, postaci, răspândaci, troli, care nu fac altceva decât să ducă campanii conforme liniei politice trasate de noua     putere     neomarxistă,     respectiv   Partidul Național Neomarxist Liberal (P. N². L.)

                                                  Concluzii

       Ceea ce propuneau în ultimul pătrar al secolului trecut reprezentanții Noii Ordini Mondiale și anume ”Convergența sistemelor” (respectiv realizarea unui sistem mondial unic, care să îmbine capitalismul cu comunismul, prin exploatarea maselor ignorante, prin punerea lor sub o ascultare totală), pot fi fericiți: în România experimentul a reușit în totalitate.

       România a fost vandalizată, vasalizată, valorificată de Marea Uniune Europeană, de marile puteri ale lumii, ca piață de desfacere, ca rezervor ieftin de forță de muncă, ca teren pentru efectuarea de experimente dintre cele mai primejdioase, recent privind vaccinarea sau folosirea unor medicamente interzise în alte țări.

      De asemenea, experimentul ” ZEG” (Zero Economic Growth - Creștere Economică Zero), s-a îndeplinit cu succes în România timp de 30 de ani, atingând apogeul prin actualul Lock Down.

      Să fim optimiști, repornirea economiei în țara noastră este cel mai ușor lucru, fiindcă demarezi activitatea unei economii curate, ecologizate,  atinsă de ”zero economic growth„ în ultimii 30 de ani, chiar obișnuită cu acest ”lock down”, oricum spitalele deja duduie, marile complexe comerciale de asemenea, video-chatul a avut profituri uriașe, păcat că neimpozabile, poliția, armata, băncile deja funcționau la capacitate maximă, corupția nu s-a oprit niciodată,  va fi mai greu cu Vama Veche și hotelurile, cu agricultura, fiindcă Dumnezeu este supărat pentru închiderea bisericilor, astfel încât va lua măsuri de retorsiune !

                                                           Viena, 1 Mai 2020