De-a lungul timpului, personalitatea lui Mihai Eminescu a fost descrisă
prin conturarea trăsăturilor sale permanente, esențiale și constitutive,
folosindu-se epitete, expresii și figuri de stil, ce compun un veritabil ”vocabular descriptiv” de o varietate
lexicală impresionantă.
Această sumă de „termeni descriptivi” depinde de metoda de studiu aleasă. În
comparație cu precedentele lucrări analitice similare, care au pus accent pe
aspecte de ordin statistico-lingvistic sau pe analiza funcțiilor gramaticale
îndeplinite de componentele lexicale ale limbii celui mai iubit și cunoscut
scriitor al neamului românesc, metodologia prezentei căi de analiză diferă cel
puțin prin decizia de a selecționa eșantionul de studiu, constituit nu pe
excerpte din opera Luceafărului, cât
pe elemente de percepție a personalității acestuia, reliefate în operele
eminescologilor.
Am ales, prin urmare, un eșantion care diferă
esențial de bogăția și varietatea de o unicitate evidentă a ”vocabularului
poetic eminescian”, provenind de data aceasta din zona criticii și exegezei
eminesciene, în care termenii de descripție au un anumit rol în economia
acestor lucrări.
Ținând
cont de necesitatea de a ne raporta la imaginea reală a personalității Poetului nepereche (într-o junglă de
lucrări aparținând atât adoratorilor cât și detractorilor săi) prin instrumente
cât mai exacte de analiză, și având în vedere volumul impresionant de ”semne lingvistice” de tip ”descriptori”, alcătuind o mulțime eterogenă de cuvinte,
sintagme sau chiar formule cifrice[1] (geniu,
Luceafăr, martir etc), pe care unii exegeți o sporesc, dintr-un exces de
zel, alteori dintr-un nestăvilit având stilistic, am realizat pe baza acestora o
cercetare similară celor de tip semiotic, analizând semnele lingvistice descriptive,
ce servesc scopului propus, care detaliază momente din viața Poetului, trăsături de
personalitate, ocupații, fapte, curente de gândire ce se regăsesc în mod curent în lucrările
biografice sau de critică, dedicate creației eminesciene.
Din imensul vocabular folosit de exegeza
eminesciană în creionarea tabloului celui mai mare scriitor român am selectat
însă doar acele ”semne lingvistice”
care corespund unei realități demonstrabile sau recognoscibile fără nici un fel
de dubiu în biografia sau în gândirea eminesciană, chiar dacă nu au avut un
caracter de permanență sau continuitate.
De exemplu, următoarele „semne lingvistice”: „poet”,
„elev”,
„redactor”, „student”, „pacient”,
ș.a.m.d. nu comportă nici un fel de discuție fiindcă Eminescu a fost poet, elev
la Cernăuți, redactor la ziarul Timpul,
student la Viena sau Berlin, a fost pacient al unor stabilimente medicale,
acestea regăsindu-se indiscutabil în biografia lui Eminescu.
În
schimb, termeni precum „astru”, „Luceafăr”, „martir” , „Hyperion” etc.
sunt „simboluri” atribuite frecvent
poetului (cf. Pierce[2]),
dar ca „semne lingvistice” ele pot fi
atașate în alte contexte și altor „actanți”,
ca să folosim un termen drag actualelor manuale de literatură: „Luceafărul
huilei”, „martirul C. Brâncoveanu” ș.a.,
tot așa cum, în mod paradoxal, „semnele
lingvistice” elev, redactor, student,
pacient, poet pot fi regăsite și în biografiile altor personalități
publice, din trecut sau prezent, de istorie literară etc.
Pentru a demonstra unicitatea biografiei
lui Eminescu, de o bogăție impresionantă de fapte, preocupări, ocupații,
domenii de cercetare, am selectat un total de 100 de ”semne descriptor”, preluate din catalogul celor aproape 4000 de
înregistrări menționate în Codul
Ocupațiilor din România pe anul
2020, la care am adăugat și alte ”semne
descriptor” care definesc profilul său psihologic, literar, orientările
sale politice, prin epitetele ce i-au fost atribuite (sceptic, pesimist, romantic, clasic, modern, naționalist, antirasist
etc), preocupările zilnice (gazetar, literat) sau pasagere ale lui
Eminescu (lingvist, folclorist, istoric,
economist, indianist), situația sa personală, la un moment dat (doctorand, datornic, chiriaș, pacient,
convalescent) etc
Adaptând metoda Dicționarului Explicativ al Limbii Române, unde termenul căutat
este explicat printr-o sumă de elemente definitorii, inclusiv inspirat din
practica unor Institute de cercetare
medicală care, pentru fiecare termen din Vocabularul medical
curent utilizează ”o definiție de caz”
(de exemplu: „contactul apropiat” este definit ca……..; sau „caz suspect” este
definit drept pacientul cu……, având cel puțin unul din următoarele simptome
caracteristice……”), vom face trimitere, la rândul nostru, la definițiile
din „Codul Ocupațional din România 2020” (COR
2020), considerându-le ”semne descriptor”,
și vom verifica - în raport cu biografia lui Eminescu – dacă definițiile din COR 2020 se regăsesc în biografia sau
în opera acestuia.
Cu ajutorul lor, vom alcătui o listă de descriptori, cu ajutorul
căreia vom putea formula scurte concluzii.
Să verificăm, de pildă,
dacă „definiția de caz” JURNALIST[3]:
”Jurnaliștii
se ocupă cu cercetarea, investigarea, interpretarea și comunicarea știrilor si
informațiilor publice prin intermediul ziarelor, televiziunii, radioului și
altor mijloace media”, codificată
2642, se regăsește în biografia lui Mihai Eminescu, cu variantele următoare: Comentator publicist 264201, Corector 264202, Corespondent special (țară și străinătate) 264203, Corespondent presă 264205, Editorialist 264207, Lector presă 264209, Publicist comentator 264210, Redactor 264211, Reporter 264212, Secretar de
redacție 24215, Tehnoredactor 264218,
Ziarist 264219, Critic literar 264220, Critic
muzical 264221.
Evident, răspunsul este afirmativ. Da,
Eminescu s-a ocupat cu cercetarea,
investigarea, interpretarea și comunicarea știrilor……., fiind un ”factotum” la „Timpul”. Vom trece acest cuvânt în lista ”semnelor lingvistice de tip descriptor”.
Vom
proceda în continuare cu alte ”semne
lingvistice”, până la numărul 100. Vă veți întreba de ce 100 ? fiindcă este
mai ușor de stabilit, procentual, ponderea acestora în ”vocabularul descriptor eminescian”.
Acești
descriptori găsiți atât în COR 2020 dar și în biografia Poetului vor fi redați în negru în lista de mai jos, în timp ce descriptorii care se regăsesc în biografia lui Eminescu, dar nu
există în COR 2020, vor fi trecuți în
culoare roșie.
De exemplu, Mihai Eminescu a fost academician
post mortem (fapt real, însă cuvântul „academician”
nu există în lista ocupațională din România, așa că îl vom trece cu roșu !).
Este un fapt bizar împrejurarea că termenul Academician
nu este trecut în acest cuprinzător Catalog
Ocupațional – România 2020, în schimb termenul Astrolog apare în acest catalog, probabil fiindcă într-o societate
ca a noastră, lumea pune accent mai presus pe astrologi, ca profesie, decât de
academicieni !
Am trecut, așadar, 100 de semne descriptor identificate în biografia
lui Eminescu sau în uriașa operă exegetică dedicată acestuia, fiindcă au îndeplinit cel puțin un criteriu din „definiția de caz”, dând naștere unui ”șir de determinanți” ce caracterizează personalitatea acestuia.
Iată cum arată acest tablou.
Semne lingvistice descriptor – Mihai Eminescu
1. Academician (post mortem)
2.
Actor
3. Albanolog
4. Alienat
5. Analist politic
6. Anarhist
7. Antisemit
8. Antropolog
9. Asistat social
10.
Autor
11.
Balcanolog
12.
Bibliotecar
13.
Bibliofil
14.
Bizantinolog
15.
Bursier
16.
Caligraf
17.
Cercetător
18.
Chiriaș
19.
Clasic
20.
Convalescent
21.
Copist
22.
Corector
23.
Conferențiar (nu grad
didactic)
24.
Conservator
25.
Corespondent presă
26.
Critic de artă
27.
Critic literar
28.
Critic muzical
29.
Ctitor de asociații culturale
30.
Datornic
31.
Desenator
32.
Diplomat
33.
Director
34.
Doctorand
35.
Dramaturg
36.
Economist
37.
Editorialist
38.
Elev
39.
Etnolog
40.
Figurant
41.
Filolog
42.
Filozof
43.
Finanțist
44.
Fizician
45.
Folclorist
46.
Funcționar
47.
Geniu
48.
Grafician
49.
Gazetar
50.
Hamal
51.
Hyperion
52.
Idealist
53.
Infractor
54.
Inspector școlar
55.
Istoric
56.
Junimist
57.
Jurnalist
58.
Lingvist
59.
Luceafăr
60.
Martir
61.
Maniaco-depresiv
62.
Melancolic
63.
Mentor
64.
Muzicolog
65.
Naționalist
66.
Nostalgic
67.
Nuvelist
68.
Pacient
69.
Paseist
70.
Paleoslavist
71.
Patriot
72.
Pedagog
73.
Poet
74.
Politolog
75.
Profesor
76.
Prozator
77.
Pensionar
78.
Pesimist
79.
Publicist
80.
Redactor
81.
Referent
82.
Rentier
83.
Revizor
școlar
84.
Romancier
85.
Romantic
86.
Sanscritolog
87.
Sceptic
88.
Scriitor
89.
Secretar
90.
Sociolog
91.
Student
92.
Sufleor
93.
Sub-bibliotecar
94.
Suplinitor
95.
Șomer
96.
Șovin
97.
Teatrolog
98.
Traducător
99.
Textier
100.
Ziarist
Câteva constatări:
Dacă
ar fi trăit în zilele noastre Mihai Eminescu ar fi putut trece în CV-ul său profesional
următoarele: actor, autor, bibliotecar, cercetător,
copist, corector, corespondent presă, critic de artă, critic literar, critic
muzical, cifrator, desenator, director, economist, editorialist, figurant,
filolog, filosof, fizician, funcționar, grafician, inspector școlar, istoric, jurnalist, lingvist,
mentor, pedagog, poet, profesor, redactor, referent, revizor școlar, scriitor,
secretar, sociolog, traducător, ziarist.
Cu
alte cuvinte, Mihai Eminescu era capabil să facă față cu brio oricăror ocupații
din lumea teatrului (actor, figurant,
sufleor, critic teatral, teatrolog, copist de roluri, traducător de texte
dramatice), din învățământ (inspector
școlar, profesor, suplinitor, pedagog, mentor, profesor de istorie, profesor de
economie, profesor de statistică, profesor de limba germană, profesor de filosofie,
profesor de fizică, profesor de filologie), din lumea presei (ziarist, editorialist, redactor, analist politic, redactor șef, corespondent
de presă, corector), din sfera creației intelectuale și artistice (autor, poet, scriitor, traducător, critic literar, critic de artă, desenator),
din administrație (director, secretar,
funcționar, bibliotecar, ajutor de bibliotecar), din diplomație (referent relații), om de știință (fizician, lingvist,), plus o muncă
necalificată: hamal, care a dispărut
însă din nomenclatorul de profesii al acestor ani.
Așadar,
Mihai Eminescu avea posibilitatea de a se angaja pe posturi specifice unui
număr de nu mai puțin de 39 de profesii și ocupații, majoritatea necesitând
studii superioare sau medii.
Câțiva „descriptori”
se referă la situația sa personală,
într-o etapă a vieții, dar în prezent nerecunoscută oficial ca stare existențială: elev, student, doctorand, chiriaș,
rentier, asistat social, datornic, alienat psihic, infractor, pacient,
convalescent, pensionar.
Alți „descriptori” amintesc de ocupații
onorabile dar care, de asemenea, nu sunt acreditate oficial de către amintitul
cod: dramaturg, romancier, nuvelist,
prozator, textier, muzicolog, teatrolog, sanscritolog, paleoslavist, bizantinolog, albanist, antropolog, publicist,
etnolog.
O
ultimă categorie de ”descriptori” se
referă la caracterizări ale personalității
sau operei sale: geniu, Hyperion,
Luceafăr, Junimist, anarhist, antisemit, idealist, șovin, sceptic, romantic,
clasic, modern, pesimist, naționalist, maniaco-depresiv, melancolic, patriot, nefericit,etc.,
care arată în mod obiectiv percepția uneori divergentă, alteori convergentă a
personalității sale în lucrările de exegeză ce i-au fost dedicate.
Spre deosebire de părerile preconcepute,
se poate afirma că Mihai Eminescu a avut o fabuloasă inserție în viața socială,
în doar cei 39 de ani ai existenței sale, a avut o putere de muncă și de adaptare fără
egal.
La 39 de ani, 39 de profesii !
Avem, prin urmare, 39 de definiții ale
cazului Eminescu !
Eminescu este o personalitate de neegalat în
istoria românească, cu o capacitate intelectuală uriașă, cu o multitudine de
preocupări, în spirit enciclopedic și de specializări de o impresionantă
diversitate, într-o scurtă viață, ”plină de viață”.
Dan Toma Dulciu
Viena
12.06.2020
[1] Potrivit COR 2020 (Codul
Ocupațional din România 2020), Eminescu poate fi definit cu un șir de 6
cifre: 264101. Acest număr înseamnă POET.
[3] Este suficient ca măcar un element din ” definiția de caz” descrisă în Codul Ocupațiilor din România 2020 să se găsească și în biografia lui Eminescu, fapt
ce ne va permite a-l trece în lista noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu