În ziua memorabilă de 1 Decembrie 1918
s-a desăvârșit idealul națiunii române
de pretutindeni. Atunci, în vreme de război nimicitor, s-a împlinit și al treilea episod din epopeea mântuirii neamului românesc. După
unirea Basarabiei, ruptă de aproape un secol de la sânul mamei sale de nesățiosul
și hulpavul Imperiu Țarist, şi a mândrei Țări a Fagilor, smulsă din frumoasa
grădină a lui Ștefan cel Mare prin perfidă trădare și vânzare de țară, era de
la sine înțeles ca și partea robită de secole a Transilvaniei să urmeze legea implacabilă
a istoriei, unindu-se cu frații și
surorile de același sânge, limbă și destin.
În entuziasm unanim, în unic glas
simțitor, Marea Adunare Națională, întrunită la Alba Iulia, sfânta cetate a
gloriei şi a patimilor lui Mihai Viteazul, reunind reprezentanți din toate
straturile societății, avea să proclame pe veci unirea cu patria mamă,
împlinindu-se visul lui Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu și a tuturor celor
ce și-au dedicat viața acestui sublim
ideal.
În acest mod, lipsit de echivoc,
exprimat cu claritate, lacrimile de durere ale celor prezenți la nașterea
României Mari s-au prefăcut în șuvoaie de lacrimi de fericire, de bucurie,
fiindcă zorii libertății au luminat chipul nației române, dezlegată de cătușele
robiei milenare.
În preajma zilei Naționale a
României, 1 Decembrie 2022, să ne aplecăm cu smerenie capul pentru a cinsti
memoria înaintașilor noștri, adică să mulțumim acelora ce au făcut posibil să
ne naștem nu doar într-o țară binecuvântată de Dumnezeu, ci să putem vorbi în
grai duios, oriunde ne-am afla pe teritoriul ei, simțind laolaltă tot ce
înseamnă cuget și simțire românească.
În prag de sărbătoare, vreau să ne
unim glasul și să rostim: „La Mulți Ani, Românie !”, ”La Mulți Ani, fiilor tăi
!”, oriunde s-ar găsi ei !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu