de Emilian Marcu
Biblie limbii române este Eminescu astăzi
Constelaţie vegheată de singurătatea sa;
Eminescu este cartea de citire dusă-n braţe,
Este moartea şi-nvierea, este lacrimă şi stea.
Constelaţie vegheată de singurătatea sa;
Eminescu este cartea de citire dusă-n braţe,
Este moartea şi-nvierea, este lacrimă şi stea.
Dor de Eminescu-mi este, zilnic, dor de Eminescu,
Veşnic tânăr şi ferice este el acolo-n cer ?
Duce-o lacrimă pe gură şi e zeu şi cine ştie
Dacă nu ciopleşte-n taină ramă de cuvinte-n ger.
Veşnic tânăr şi ferice este el acolo-n cer ?
Duce-o lacrimă pe gură şi e zeu şi cine ştie
Dacă nu ciopleşte-n taină ramă de cuvinte-n ger.
Biblie limbii române este astăzi Eminescu
Singur prinţ pierdut în zodii, de zăpadă învelit
Este astăzi Eminescu, dorul nostru de zidire,
Temelie pentru limba ce le-a smuls spre infinit.
Singur prinţ pierdut în zodii, de zăpadă învelit
Este astăzi Eminescu, dorul nostru de zidire,
Temelie pentru limba ce le-a smuls spre infinit.
Ca pe-o roată de lumină este tras fără-ncetare
Domnul nostru Eminescu care după cum se ştie
A turnat limba română în frumoasele tipare;
Biblie îi este astăzi îmbrăcat în veşnicie.
Domnul nostru Eminescu care după cum se ştie
A turnat limba română în frumoasele tipare;
Biblie îi este astăzi îmbrăcat în veşnicie.
Dor de Eminescu-mi este ca de-o lacrimă stelară
Ca de-o-ntoarcere subită, ca de un izvor curat.
El a dat limbii române demnitatea tutelară
Chiar de îl mai strânge lemnul din biblioteci. Ciudat.
Ca de-o-ntoarcere subită, ca de un izvor curat.
El a dat limbii române demnitatea tutelară
Chiar de îl mai strânge lemnul din biblioteci. Ciudat.
Cine-ncape între rafturi de nu poate să respire,
De nu poate să vorbească azi aşa cum ar fi vrut
Eminescu. Cine-ncearcă să se mire
Şi ne dă un Eminescu ce în rafturi n-a-ncăput ?
De nu poate să vorbească azi aşa cum ar fi vrut
Eminescu. Cine-ncearcă să se mire
Şi ne dă un Eminescu ce în rafturi n-a-ncăput ?
Daţi-ni-l pe Eminescu cel întreg şi cel rotund
Cel ce asemeni hărţii noastre a cinstit limba română,
Daţi-ni-l aşa cum este, da-ţi-ni-l acuma când
În tipare-i liber plumbul şi el este o lumină.
Cel ce asemeni hărţii noastre a cinstit limba română,
Daţi-ni-l aşa cum este, da-ţi-ni-l acuma când
În tipare-i liber plumbul şi el este o lumină.
Ne e dor de Eminescu cel zidit în demnitate
Ne e dor de poezia care n-a-ncăput în cărţi,
Ne e dor de Eminescu în tipare-adevărate:
Poezia nu cunoaşte nici tratate şi nici hărţi.
Ne e dor de poezia care n-a-ncăput în cărţi,
Ne e dor de Eminescu în tipare-adevărate:
Poezia nu cunoaşte nici tratate şi nici hărţi.
Dor de Eminescu-mi este ca de-o lacrimă stelară,
Ca de-o-ntoarcere subită, ca de un izvor curat.
El a dat limbii române demnitatea tutelară;
Daţi-ni-l pe Eminescu cel rotund şi-adevărat.
Ca de-o-ntoarcere subită, ca de un izvor curat.
El a dat limbii române demnitatea tutelară;
Daţi-ni-l pe Eminescu cel rotund şi-adevărat.
El e astăzi limbii noastre piatră pentru temelie,
Biblie limbii române în tipare de granit.
Singur prinţ pierdut în zodii îmbrăcat în veşnicie
Eminescu este astăzi românescul nostru mit.
Biblie limbii române în tipare de granit.
Singur prinţ pierdut în zodii îmbrăcat în veşnicie
Eminescu este astăzi românescul nostru mit.
Este cartea de citire dusă-n braţe cu sfială,
Este veacul de lumină tras pe noi ca un izvor,
A-mbrăcat limba română în ţinuta ei de gală:
Eminescu este astăzi românescul nostru dor.
Este veacul de lumină tras pe noi ca un izvor,
A-mbrăcat limba română în ţinuta ei de gală:
Eminescu este astăzi românescul nostru dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu