Slavă Ție, Românie nemuritoare !

    

            În ziua memorabilă de 1 Decembrie 1918  s-a desăvârșit idealul națiunii române de pretutindeni. Atunci, în vreme de război nimicitor, s-a împlinit și al  treilea episod  din epopeea mântuirii neamului românesc. După unirea Basarabiei, ruptă de aproape un secol de la sânul mamei sale de nesățiosul și hulpavul Imperiu Țarist, şi a mândrei Țări a Fagilor, smulsă din frumoasa grădină a lui Ștefan cel Mare prin perfidă trădare și vânzare de țară, era de la sine înțeles ca și partea robită de secole a Transilvaniei să urmeze legea implacabilă a istoriei,  unindu-se cu frații și surorile de același sânge, limbă și destin.

            În entuziasm unanim, în unic glas simțitor,  Marea Adunare Națională,  întrunită la Alba Iulia, sfânta cetate a gloriei şi a patimilor lui Mihai Viteazul, reunind reprezentanți din toate straturile societății, avea să proclame pe veci unirea cu patria mamă, împlinindu-se visul lui Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu și a tuturor celor ce și-au dedicat viața  acestui sublim ideal.

            În acest mod, lipsit de echivoc, exprimat cu claritate, lacrimile de durere ale celor prezenți la nașterea României Mari s-au prefăcut în șuvoaie de lacrimi de fericire, de bucurie, fiindcă zorii libertății au luminat chipul nației române, dezlegată de cătușele robiei milenare.

            În preajma zilei Naționale a României, 1 Decembrie 2022, să ne aplecăm cu smerenie capul pentru a cinsti memoria înaintașilor noștri, adică să mulțumim acelora ce au făcut posibil să ne naștem nu doar într-o țară binecuvântată de Dumnezeu, ci să putem vorbi în grai duios, oriunde ne-am afla pe teritoriul ei, simțind laolaltă tot ce înseamnă cuget și simțire românească.

             În prag de sărbătoare, vreau să ne unim glasul și să rostim: „La Mulți Ani, Românie !”, ”La Mulți Ani, fiilor tăi !”, oriunde s-ar găsi ei !