Un
nou volum de stanțe poetice, purtând semnătura lui Vili Alecu, ne dezvăluie o
inedită ipostază a acestui talentat autor, și anume inocența confesiunii
biografice, la vârsta senectuții contemplatoare și a apogeului înțelepciunii
liniștite.
Parcurgând
volumul, am avut revelația descoperirii unei biografii recuperatoare de
experiențe trăite, înfățișate într-un discurs liric echilibrat, ferit de
nostalgii copleșitoare dar și de tristeți existențiale exasperante.
Pictor sensibil de imagini evocatoare ale locului de obârșie, în care
universul copilăriei, populat de ființe dragi, se află în prim plan, autorul
deapănă secvențe din filmul vieții, cu iscusința unui scenarist dibace,
înțelept cunoscător al înțelesurilor existențiale esențiale.
În amintirile evocate, pline de seva
vieții de odinioară, în care casa, copacii, florile, curtea, natura, satul,
ulițele, vecinii, devin personaje
principale, autorul surprinde substanțialitatea unei existențe încărcate cu
fapte mărunte, însă a unui trai potențat de valori autentice, pierdute din
păcate cu trecerea timpului, în care bunul simț, echilibrul și modestia
reprezintă stâlpii universului idilic de odinioară.
Autentic, dovedind o onestitate frustă, nealterată de mode sau modele
lirice trecătoare, scrisul acestui poet se insinuează în mintea cititorului ca
o demonstrație copleșitoare a unei existențe nepervertite de tentații facile,
oferite de o societate citadină acaparatoare, dominatoare.
În multe dintre versurile sale, noi cei de o vârstă cu autorul, ne
regăsim în mod surprinzător, iar pe alocuri ne identificăm cu trăirile sale, le
recunoaștem ca amprente de identitate comună.
Discursul liric al lui Vili Alecu surprinde prin naturalețe, degajând o
viziune profundă asupra realității, o sinceritate cuceritoare dar și
jovialitate clădită pe omenie și bunătate, cum rar mai întâlnești în zilele
noastre.
Personajele asupra cărora se îndreaptă privirea plină de compasiune a
autorului sunt mama, bunicii, acești idoli perpetui ai vieții sale.
Caruselul
vieții, cu amintirile copilăriei, cele patru anotimpuri, surprinse în ipostaze
sugestive, colorate (ploaia, ninsoarea, arșița verii), evenimentele sacre
punctând un calendar hieratic (Crăciunul, Paștele) dar și concepte abstracte,
precum singurătatea, tristețea, remușcarea, înstrăinarea, însingurarea,
trecerea timpului, iată câteva dintre
reperele operei sale poetice.
Scrisă sub forma unui triptic, noua carte de poezie a acestui talentat
autor reunește într-o simbioză reușită cele
trei mari teme existențiale: trecerea timpului, adevărul vieții, iubirea.
Discursul sincer, trăirea autentică, confesiunea explicită și talentul
intrinsec reprezintă în câteva cuvinte certitudinile noii creații a lui Vili
Alecu.
Sunt
sigur că aceste pagini vor rămâne în memoria cititorului ca o carte de suflet !
Dan Toma Dulciu Viena
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu