Amintiri din studenţie

“Egipt - Vacanţa în cărţi şi zile”


Vacanţa mi s-a părut mereu a fi scurtă. Aici, la Cairo, vacanţa studenţilor nu durează decât o săptămână. O săptămână fierbinte pentru mine şi colegii mei egipteni. Alături de ei, sunt dornic să trăiesc din plin voluptatea zilelor de binemeritată destindere, petrecute în acest mediu studenţesc devenit atât de familiar.
Încă din prima zi de vacanţă, m-am alăturat grupului de studenţi ai secţiei de limba arabă, pentru a participa la o interesantă întâlnire: Shady Abdel Salam, un controversat regizor de film egiptean, va discuta cu noi pe marginea capodoperei sale „ Mumia”. Suntem captivaţi de patosul cineastului şi reuşim, acum, să înţelegem mai bine sensurile multiple pe care le conţine filmul.
A doua zi, vremea este admirabilă. Mă plimb prin oraş, străbătând cartierele Doki şi El Monial, pline de un inefabil specific oriental; probabil din acest motiv sunt preferate de studenţi. Ajung în Piaţa Tahrir. Puţin mai sus, LAPPAS, boema cofetărie a capitalei egiptene, este înţesată de tineri, care îşi dau aici întâlnire.
Îmi continui drumul, intrând într-o librărie de pe modernul bulevard „ 26 Iulie”. Aici am parte de o frumoasă surpriză. Romanul „ Zilele” al „decanului literelor arabe”, Taha Hussein, tradus în româneşte de Nicolae Dobrişan, este aşezat la loc de cinste la standul de carte străină.
Astăzi este a treia zi a vacanţei. Nu ştiu ce să fac mai întâi. Scriu câteva scrisori celor mai dragi colegi din ţară: Melania, Ivo, Mircea şi, desigur, „ Vieţii Studenţeşti”.
Aducându-mi aminte de plăcuta surpriză de ieri, mă hotărăsc să răsfoiesc două dintre cele mai preţioase cărţi, aflate printre volumele de o rarisimă valoare pe care le posedă Biblioteca Facultăţii de Arte din Cairo: „ Istoria Imperiului Otoman”, publicată la Paris în 1743 şi „ Satirele prinţului Cantemir şi Istoria vieţii sale”- Londra, 1750.
Răsfoind fişierul acestei mari biblioteci, constat cu plăcută surpriză existenţa a numeroase nume de români, prezenţi, îndeosebi, cu teze de doctorat, ale căror manuscrise originale se află acum în păstrarea acestei biblioteci.
Vacanţa se apropie de sfârşit, dar eu nu ştiu cât de repede trece timpul. Studenţii Facultăţii de Egiptologie vor organiza o excursie de documentare la Memfis, unde se află mai puţin cunoscutele Piramide în trepte.
După o instructivă lecţie pe viu, pornim cu iahtul pe Nil, traversând oraşul pe sub cele 5 poduri ale sale, dintre care două – Abu Laila şi Imbaba - au fost realizate la începutul secolului XX de însuşi inginerul Eiffel, pentru a ajunge, după aproape o oră şi jumătate de delectare a privirii, la El Qanater – Snagovul egiptean.
Ziua s-a sfârşit. Se lasă înserarea. Pe Nil, cu iahtul, ce poate fi mai frumos decât acest clar de lună, pe întinderea tăcută a fluviului !
Mă gândesc ce va fi mâine, când Facultatea de Arte, unde învăţ, va organiza Festivalul Vacanţei, în care studenţi artişti vor prezenta colegilor lor un frumos spectacol, desigur, în tradiţie orientală, încununând astfel o frumoasă săptămână de odihnă şi destindere.
Eu păstrez doar nostalgia iernii de la noi, a brazilor şi a zăpezii, care îmi lipsesc nespus de mult, dar pe care memoria îi păstrează în suflet ca pe o comoară.
Totuşi, vacanţele mi s-au părut mereu atât de scurte.
Dan Dulciu
Student al Facultăţii de Arte, Universitatea Cairo
(„VIAŢA STUDENŢEASCĂ”, nr. 6, 11.02.1976)