“Eminescu este cifrul secret al naţiei”

                                      ( Adrian Păunescu)

Intrebare:

       Ce a însemnat pentru dvs. Eminescu, pentru formarea dvs. ca scriitor şi poet?

 Adrian Păunescu:   ”Bine, nici nu mai discut despre formare! Fără îndoială că m-am format la umbra lui Eminescu, dar, mai mult decât atât, Eminescu este una dintre grinzile de susţinere a neamului.

El nu este o simplă cărămidă, nu e o simplă ţiglă sau o simplă fereastră, e grinda de bază, aia care păstrează neamul întreg.

         Eu, dacă mă duc la Chişinău, pot avea o mie de nuanţe faţă de, să zicem, Nicolae Dabija. Avem însă un punct comun: Eminescul.

 În Eminescu ne întâlnim toţi. Asta este o chestiune aproape fără egal.

 Nici nu ştiu dacă mai au alte popoare acest noroc şi această condamnare divină, să se poată regăsi într-un nume.

Atacurile la adresa lui Eminescu, reapărute în condiţii de libertate, constituie dovezile existenţei lui Eminescu. Nu îi lasă în pace! Nu s-a mai văzut polemică aşa încinsă cu un mormânt!

 Eminescu nu este suficient explicat, nu este suficient desfăcut către noi.

La cursul meu de la „Spiru Haret”, o universitate excepţională pe care de asemenea vor să o dărâme, predau două linii ale lui Eminescu: linia naţională, naţionalistă chiar, doina şi linia universală.

Ele sunt amândouă posibile şi între aceste două coperte se găseşte Eminescu întreg.

         Este poetul exemplar sau cum spunea extraordinar Blaga: „Dacă George Coşbuc este poetul naţional printr-un consimţământ plebiscitar, Eminescu este poetul naţional printr-un legitimism de ordin divin”.

Acolo, noi nu putem umbla. Cine umblă acolo moare, în sens moral sau estetic.

Eu mă rezum să spun doar atât: Eminescu este cifrul secret al naţiei.”

Interviu acordat de Adrian Păunescu lui Gelu Diaconu („Ring”, 08.11.2010)