COMEMORAREA LUI MIHAI EMINESCU

25 ani de la moarte-15 iunie 1914- Botoşani

                                                                                
                                                                                                                        Nicolae Iosub

I

niţiativa comemorării a 25 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu a avut-o scriitorul botoşănean Constantin Gane, care a alcătuit un comitet format din personalităţi de seamă a oraşului Botoşani: ,,membrii onorifici- general Raşcu, prefectul Goilav şi primarul Savinescu; secţia festivă- d-na general Raşcu, d-na O. Buzoianu, d-na L. Mosian, d-na Enăşescu, d-na Didia Saint-Georges, d-na Alice Zamfirescu, d-na Rugescu, d-ul Corbu, d-ul Irimescu, d-ul Poslujnicul şi d-ul Necolau şi secţia revistei- d-ra M. Chivulescu, d-na Iordăchescu, d-na Ema Lăzăreanu, d-nii Ionel şi Ivet Saint-Georges, d-ul C. Gane şi d-ul Hangan”.

    Documentele şi listele cu membrii comitetului s-au găsit între documentele rămase de la Constantin Gane, de către fiul său, Gh. Gane.

     Conform afişului, comemorarea trebuia să aibă loc pe 15 iunie (duminică) cu un parastas la catedrala Uspenia,  apoi un pelerinaj la casa părintească, unde urma să se aşeze o placă comemorativă (casa din Botoşani în care s-a născut poetul), o serbare populară la bustul poetului din faţa Şcolii Marchian, unde trebuia să se ţină discursuri, urmate de cântece pe versurile poetului. Comitetul a semnat un Apel care se spunea:,,Cetăţeni, Mâine, duminică, 15 iunie 1914, se împlinesc 25 de ani de la moartea marelui nostru poet Mihai Eminescu. Până vom fi în măsură să serbăm la toamnă cu tot fastul cuvenit această tristă comemorare, datoria noastră este să nu lăsăm să treacă nebăgată în seamă ziua când se împlineşte un sfert de veac de la moartea lui Eminescu.

    Să arătăm, cetăţeni ai acestui oraş, că amintirea oamenilor mai trăieşte vie în sufletele noastre, să dovedim că sântem în stare, în afară de luptele noastre politice şi de interese personale, să ne unim odată cu toţii într-un suflet ca să slăvim memoria acelui Român care a fost cel mai adânc iubitor al neamului nostru şi să ne arătăm destoinici de fericirea pe care ne-a hărăzit-o soarta, de-a fi cetăţenii oraşului care a dat ţărei pe cel mai strălucit poet al ei, pe MIHAIL EMINESCU.

    Într-un gând şi într-un suflet, veniţi cu toţii cetăţeni duminică 15 iunie ora 11 a. m. la biserica Catedrală ,,Ospenia” unde se va oficia un parastas cu sobor urmat de-o cuvântare ţinută de S.S. Protoereul oraşului. Va urma apoi o procesiune la bustul poetului din faţa şcoalei Marchian unde se va depune o coroană de flori naturale şi unde d-l Iordăchescu va vorbi despre Eminescu. Un cor, condus de d-l Posluşnicu, va cânta bucăţi muzicale după poeziile poetului. COMITETUL pentru comemorarea celor 25 de ani de la moartea poetului Eminescu, Botoşani”.

    Serbarea trebuia să se încheie seara la sala Belvedere (Teatrul Popovici) cu un festival artistic şi cu discursurile lui A. D. Xenopol şi Barbu Ştefănescu Delavrancea. Urma să fie invitaţi delegaţi, studenţi din Universităţile din Bucureşti, Iaşi, Cernăuţi şi Ardeal.

     În adresa către primar, comitetul face propunerea mutării bustului lui Eminescu în grădina publică Belvedere:,,Să scoatem bustul dintr-un loc unde nimeni nu-l vede şi a-l expune într-un loc frecventat la vederea tuturor…După un sfert de veac însă s-a putut îndeajuns constata, că locul nu era bine ales, din pricină că piaţa fiind puţin frecventată, bustul nu este văzut decât de prea puţină lume, iar pe de altă parte, chiar cei câţiva trecători care se rătăcesc pe acolo, nu-l pot vedea din pricină că e aşezat într-o grădiniţă, în mijlocul unor pomi, care-l ascund vederei. Iar din potrivă, dacă bustul s-ar fi aşezat în grădina publică şi anume în faţa iazului la capătul aleei de la intrare, ar fi expus vederii tuturor trecătorilor, atât celor care se preumblă pe bulevard, cât şi întreg publicului care frecventează grădina Belvedere”.

    Constantin Gane a trimis o adresă mai multor personalităţi culturale pentru a scrie articole, destinate unui număr festiv dedicat lui Eminescu:,,Onorate Domn, Comitetul pentru serbarea comemorativă 25 de ani de la moartea poetului Eminescu, luând iniţiativa de a serba cu deosebit fast ziua de 16 iunie 1914 în oraşul Botoşani, a hotărât să scoată un număr festiv, la care ar dori să colaboreze scriitorii cei mai de seamă din ţară şi din ţinuturile române de peste hotare.

    Vă rugăm să binevoiţi a onora acest volum cu un articol de Dumneavoastră, cuprinzând fie amintiri personale asupra operei lui, sau ori care altele referitoare la marele nostru poet.

     Aducându-vă dinainte mulţumirile noastre pentru binevoitorul concurs ce ni veţi da, vă rugăm să binevoiţi a primi sentimentele noastre de înaltă consideraţie. Comitetul…”.

     Această adresă a ajuns şi la Titu Maiorescu, care l-a cunoscut cel mai bine pe Eminescu, dar de la care C. Gane primeşte următorul răspuns:,,Onorate Domnule Gane, Vă mulţumesc că v-aţi gândit şi la mine cu prilejul comemorării lui Eminescu, dar vă rog să mă scuzaţi dacă de aici  din străinătate nu pot contribui cu vreo scriere la numărul festiv. Cu cea mai deosebită stimă, T. Maiorescu, Heidelberg, Duminică 25 mai, 7 iunie”. Este curios faptul că T. Maiorescu răspunde la scrisoarea comitetului, dar nu poate adăuga câteva fraze despre Eminescu- ,,Poetul Junimii”, la 25 de ani de la moarte, cel care a contribuit cel mai mult la prestigiul ,,Societăţii Junimea” din Iaşi şi i-a dat atâta strălucire acestei societăţi literare de elită, în perioada cât a fost în viaţă. Tristă răsplată!

    Spre deosebire de Titu Maiorescu, Nicolae Iorga trimite pentru volumul festiv o jumătate de pagină iar Artur Enăşescu trimite poezia intitulată ,,Lui Eminescu”.

                LUI EMINESCU

De-ai suferit poete…la ce te-aş plânge oare?

Durerea ţi-a dat aripi să te ridici mai sus;

O purpură divină pe umeri ea ţi-a pus,

Şi ţi-a legat de frunte o stea nemuritoare.

                                       (Artur Enăşescu)

    Cele şase personalităţi, în frunte cu Constantin Gane, nominalizaţi pentru scoaterea unei reviste festive, au adunat materiale, de la scriitorii din ţară şi de peste hotare, materiale ce au fost incluse într-un volum intitulat ,,Omagiul lui Eminescu”. Lista de abonamente pentru volumul ,,Omagiul lui Eminescu”, trebuia să se tipărească şi să se adune câte 3 lei pentru fiecare abonament. Se cunoaşte o poezie ,,Lui Eminescu”, trimisă la 11 iunie 1914 de către studentul Ştefan Ionescu din Iaşi.

    Din păcate, această comemorare a lui Mihai Eminescu nu a avut ecoul dorit în rândul oficialităţilor oraşului şi în special al primarului, care n-au asigurat fondurile necesare, iar din lista de subscripţie s-au adunat fonduri nesemnificative.

   

 

    Totuşi comemorarea a avut loc, la un nivel mai redus şi fără invitaţi din alte localităţi, numai cu participanţi din oraş, comemorare consemnată în Gazeta Transilvaniei, Braşov, nr.132, 18 iunie/ 1 iulie 1914:,,Cu mare solemnitate s-a celebrat duminică aici comemorarea morţii lui Eminescu, născut la Botoşani. La catedrală a avut loc un parastas oficiat de protoiereu  înconjurat de toţi preoţii din acest oraş. Aici a vorbit protoiereul Simionescu, descriind viaţa lui Eminescu.

    După aceea, publicul s-a adunat în faţa statuii poetului unde au vorbit: institutorul Iordăchescu, fostul profesor Nic. Giurgea şi Gh. Cucu”.

    Bustul lui Mihai Eminescu a rămas în continuare în faţa Şcolii Marchian până în anul 1932, când a fost mutat în parcul ,,Mihai Eminescu”.

    În acest an, când se împlinesc 100 de ani de la acest eveniment, de omagiere a celui mai mare poet român, este bine să cunoaştem cum a fost comemorat Mihai Eminescu de-a lungul timpului, în oraşul în care a văzut lumina zilei.

   Bibliografie:

1. Zilele Mihai Eminescu, 1969, Botoşani- Un proiect din 1914 de comemorare la Botoşani a 25 de ani de la moartea poetului M. Eminescu- Gh. Gane

2. George Muntean- 100 documente noi- Editura Eminescu, Bucureşti, 2000