” Un an fără Eminescu” 1890 - Bucureștii în Carnaval

 

 

La un an de la trecerea în Eternitate a Luceafărului, vestea dezvelirii unui bust al Poetului la Botoşani a stârnit un entuziasm general în întreaga ţară. Se lansează liste de subscripţie în diverse oraşe, se organizează concerte, se vând fotografii ale lui Eminescu şi se propun manifestări publice de amploare. [1]

În acest studiu sunt prezentate detalii privind prima manifestare comemorativă, organizată în Capitală, având ca scop strângerea de bani pentru proiectul amintit.

Acest eveniment destul de exotic pentru gusturile contemporane a fost  semnalul de start al unui neîntrerupt şir de petreceri populare anuale, pietre de temelie a ceea ce se va numi „ mitul Eminescu”.  

La începutul verii anului 1890, ziariştii şi studenţii bucureşteni

 („Asociaţiunea Studenţilor Universitari”- Secţiunea Bucureşti) propun organizarea unui „Festival Eminescu”, chiar la Coloseul Oppler. Acesta era localul frecventat şi de Eminescu,  de hatîrul unei suedeze, după cum fantazează  D. Teleor la câţiva ani după moartea Poetului (1903), stabiliment în care poetul „joacă popice” şi asistă apoi în sala de spectacol la concertul condus de „capelmaistrul Carăbuș”.

Iată o descriere a ţelurilor acestei generoase iniţiative, aşa cum este ea redată în presa vremii:

„ Trecând la minunile ce se petrec la noi, prima care ne loveşte vederea este stăruinţa ce au pus membrii presei pentru a asigura reuşita serbării ce se dă mâine în folosul fondului pentru bustul neuitatului Eminescu. Dar nu numai activitatea delegaţiunii presei şi studenţilor este minunată, dar şi graba cu care cetăţenii Capitalei au contribuit pentru tombola ce se va organiza la această serbare merită să fie scoasă la iveală.

Serbarea pentru Eminescu, pe care toţi îl cunosc, îl simt şi-l regretă  va fi una dintre cele mai frumoase, care s-au dat vreodată în Bucureşti,(s.n.) căci şi scopul pentru care se face e mare şi dragostea publicului pentru Eminescu..” ( Adevărul, 9 iulie 1890)

Din păcate, acest moment comemorativ îmbracă, pe alocuri, aspectul unui vodevil  dâmboviţean: tam-tam mediatic,  program mustind a exotism balcanic  şi….. organizare tipic bucureşteană !

Iniţiatorii câmpenescului eveniment omagial au fost jurnaliştii  următoarelor gazete şi reviste:

„Publicaţiunile Militare”,

„Adevărul”,

„L´Independance Roumaine”, „Telegraful Român”, „România”,

„Bukarest”,

„Spitalul”,

„Timpul”,

„Constituționalul”,

„Bukarester Tagblat”,

„Universul”,

„Biblioteca Familiei”.

Reprezentanţii presei Capitalei se întruniseră într-un comitet de organizare a serbării populare, ce urma să se desfăşoare la data de 8 iulie 1890 la Coloseul Oppler, declarând deschis că banii ce se vor aduna cu acest prilej vor spori fondul destinat ridicării unui bust al lui Eminescu la Botoșani.

 Membrii acestui comitet au solicitat publicului bucureștean să vină la stabilimentul Oppler, în calitate de clienţi ai unui asortat bazar, urmând a lua parte la o tombolă dar şi la alte surprize.

În acest sens, la data de 27 iunie, comitetul amintit a hotărât publicarea următorului

 

                    APEL

 

1.     Preţul biletului de intrare va fi de 1 franc;

2.     Fiecare bilet va fi semnat şi va purta ştampila organizatorilor;

3.     Publicul este chemat să contribuie „fiecare cu ce poate” pentru organizarea unei tombole şi a unui bazar;

4.     „ Programa” serbării va cuprinde: „Concert, Teatru, Gimnastică, Tir, Popice, Dinamometru, Căluşei, Vârful Colţei, Cărturăreasă, Distracţii Naţionale, Dans, Jocuri cu Inele, Tranvay, Artifice, Telefon, Balon, Chioşcul Presei, Cârciuma Naţională, Cofetărie, Chioşcul Florilor şi alte diferite distracţiuni.”

 

Din Comitetul de organizare făceau parte: C. B. Stamatin, A. Clavel,

Cazzavilan, N. D. Georgian, I. Rosenthal, Căpitan Averescu[2], N. Vicol, Anton Bacalbaşa, V. Alexandrescu, D. Teleor, Papamihalopulo, Z. Arbore, Colescu, Margulies, Drd. Mendonidi.  (cf. Adevărul, Sâmbătă 30 iunie/ Duminică 1 iulie 1890)

În urma consultărilor, a fost stabilită şi „programa” evenimentul din data de 8 iulie 1890. Manifestările urmau a se desfăşura atât în sală, cât  şi în cele două grădini ale Coloseului Oppler.

 

 

 

 

 

         PROGRAMA

 

În Sală :

 

-                            Teatru: Scenă din „Căsătoria silită” (Molière), jucată de domnii V. Alex şi I. Jianu;

-                            „Un domn care întârziază”, monolog în versuri zis de D. Niculescu;

-                            „Luceafărul”, poezie de Eminescu, recitată de eleva Sofia Husar, în etate de 9 ani;

-                            Concert: dat de d. profesor  Kneisel;

-                            Gimnastică: producţiuni executate de profesorii Moceanu, Velescu, Bădescu cu elevii lor;

-                            Danţ.

 

 

În ambele grădini ale Coloseului Oppler

 

-                            Distracţiuni naţionale : poarca, ţurca, popice, capra, zmeu, arşice, minge, jocuri de inele, Teatrul de Păpuşi (Vasilache);

-                            Kioşcuri: Chioşcul Presei, Chioşcul Florilor, Chioşcul Tutunului;

-                            Cea mai vestită cărturărească, care va citi trecutul, prezentul şi viitorul;

-                            Telefon, tir, popice cu premii, „Turnul Colţei” cu premii (un ceas şi o pălărie), Căluşei, Panorama, Dinamometru, Tranvay;

-                            Cofetărie Naţională, Cârciumă Ţărănească;

-                            Ridicarea unui colosal Balon;

-                            Mare bazar cu licitaţie.

 -         În tot timpul serbării, seara se vor da focuri de artificii; Grădina va fi splendid luminată cu lampioane, soare electric etc

-     Vor cânta două muzici militare, muzica grădinii Oppler şi lăutari.

-           Preţul intrării este numai 1 leu.

-           Pentru Copii preţ redus.

-           Începutul la orele 2 p.m. „

( Cf. Adevărul, 4 iulie 1890)

        

         După cum se ştie, Coloseul Oppler aparţinea proprietarilor Fabricii de Bere

 „W.H. Oppler şi Fiu” şi, aşa cum ne încredinţează un afiş din acea epocă,

 „acest stabliliment s-a clădit din nou, conform celui mai nou sistem de Restaurant în stil Renaissance”. Localul servea clienţilor săi „băuturi excelente ( „Bere de Martie”, „Bere Regală”, „Bok Bere” şi „Bere în butelii”), bucătărie aleasă şi serviciu repede”. Pe deasupra, avea iluminaţie cu gaz aerian, din petrol (uzină proprie), precum şi o grădină spaţioasă,  situată într-o poziţie plăcută, cu vedere asupra Bucureştiului.”

 

 

 

  

A doua zi, ziarul „Adevărul” sublinia emfatic succesul acestei prime manifestări memorabile:



 

Serbarea pentru Eminescu

 

” Ieri a avut loc în spațiosul loc al Colosseului Opler serbarea dată de presa Capitalei şi de studenţii universitari în folosul sporirii fondului pentru bustul lui Eminescu. După cum s-a putut prevedea, succesul serbării a fost strălucit. Încă de la orele 3 p.m., lumea a început să vie şi la ora 8 p.m. nu mai găseai loc. Miezul serbării nu a fost în grădina propriu zisă a Colosseului; ci pe câmpul de lângă această grădină. Acolo erau instalate: chioşcul pentru tutun; chioşcul pentru flori; căişorii; Cârciuma domnului Marinescu-Bragadiru; chioşcul cu tombola; un birt naţional; jocul cu verigi şi o mulţime de alte distracţiuni.  Seara, câmpul a fost feeric luminat şi lumea alerga de la un chioşc la altul, grăbindu-se să contribuie pentru bustul lui Eminescu. Nu ştim până acum care este venitul net al serbării; în orice caz el este mai presus de aşteptări. La toate chioşcurile stăteau ziarişti, studenţi şi studente.

Tombola a avut o mare căutare iar căişorii au ispitit pe mulţi să-şi încerce norocul.

La orele 9 seara s-a început reprezentaţia în sală, unde intrarea costa 25 de bani. „

Acolo s-a derulat programul anunţat mai sus, remarcându-se concertul dat de violonistul Kneisel, precum şi reprezentaţia „binecunoscutului antipodist Streitforder Pascal, pe care publicul l-a aplaudat mult. Cu aceasta reprezentaţia s-a sfârşit şi a început danţul.” ( Adevărul, 9 iulie, 1890)

În realitate, petrecerea oficială nu s-a sfârşit. Iată ce spune cronicarul jurnalist:

„ Lumea a continuat a sta în cele două grădini până târziu de tot. Pe la miezul nopţii, organizatorii serbării s-au întrunit la un banchet ce le-a fost oferit de Domnul Doser, antreprenorul stabilimentului Opler, care trebuie să fie foarte mulţumit de ceea ce a câştigat aseară.”

( cf. Adevărul, 9 iulie 1890)

         Evident, evenimentul a avut şi accente de pitoresc dâmboviţean, ziariştii de la „ Adevărul” regretând „ concurenţă neloială” a unei alte organizaţii. Iată cum descrie presa această întâmplare eplăcută.

         „Sunt o seamă de oameni care nu trăiesc decât prin discreditarea altora. Asociaţia Generală a Studenţilor Universitari şi presa Capitalei a organizat o serbare populară pentru ziua de mâine 8 iulie la Coloseul Opler, ca cu produsul ei să se termina şi aşeza bustul poetului Eminescu la Botoşani cu ocazia Congresului ce se va ţine acolo. Membrii de profesiune ai Societăţii Generaţia Nouă, hop şi ei să facă o serbare într-o grădină alături cu Opler în acelaşi scop, făgăduind pe biletele pe care le vând cu doi lei unul, că o parte din produs se va afecta pentru sporirea fondului facerii statuii lui Eminescu.

        Desigur, jurnaliştii de la Adevărul au vituperat această manieră de a face concurenţă, avertizându-şi cititorii:

         „ Adevărul ca tot d'a-una previne pe cititorii săi de această întâmplare şi le pune în vedere că serbarea studenţilor universitari va avea loc în Coloseul Opler şi intrarea costă numai 1 leu, iar cealaltă de lângă Opler este o petrecere făcută de membrii Generaţiei Noi pe comptul şi pe gustul lor.”

         Dar,  dincolo de entuziasmul ziarişilor de la Adevărul faţă de această memorabilă primă sărbătorire a Poetului (în preajma acestui eveniment, ziarul a publicat un grupaj de poezii eminesciene: Kamadeva, Mortua Est, Lasă-ţi lumea ta uitată), pe de altă parte trebuie menţionată lipsa de interes a lui Grigore Ventura, primul redactor al acestui ziar, care nu a dorit să ia parte la manifestări, sub motiv că va pleca la Călimăneşti, pentru patru săptămâni, „pentru căutarea sănătăţii”.

         Consemnez aici, pentru frumuseţea gestului lor, intenţia studenţilor israeliţi, mai precis a „Comitetului Junimii studioase medicale”, făcută publică (vezi Adevărul, 23 august 1890) de

   „ a depune o frumoasă coroană la inaugurarea bustului poetului Eminescu, ce se va face în ziua de 8 septembrie la Botoşani.”

Dan Toma Dulciu

---

[1]  Pentru comparaţie, redăm descrierea amănunţită a modului în care a fost sărbătorit evenimentul dezvelirii statuii Poetului, în Septembrie 1890, la Botoşani, realizată de Grigore Goilav , coleg de studii cu Eminescu.  ( Vezi Anexa 1)

 

[2]   Este vorba de tânărul  ofiţer Averescu, mai târziu Mareşal al României, erou al Primului Război Mondial.