SCRISOARE DOMNULUI EMINESCU

                          de Daniel CORBU

N-am pic de linişte în ţara mea 
unde şi grădinile înfloresc pe ascuns
unde miroase-a hot-dog a hamburger şi-asperanţă stricată
unde copiii abia dacă vor să se nască
orgoliu-i opac şi transparenţa defunctă
mascarada politică mai acră decît
mizeria bîlciurilor.
N-am pic de linişte în ţara mea
acolo unde-s ‘nalţi stejarii
neîncrederea-i oarbă şi minciuna sprayată
unde ca şi ieri trăncăneşte liberalul
cum că viaţa e curată ca cristalul.
Ca şi ieri, bunule Eminescu, grecotei cu nas subţire
bulgăroi cu ceafa groasă
diplomaţii, pomădaţii, negociatorii de cîrpă
ai comunităţiine fac legi şi ne pun biruri
ne vorbesc filosofie.
N-AM PIC DE LINIŞTE ÎN ŢARA MEA
ţara unde mangafaua se desfată surîzînd
unde semeţia-i de-o schioapă
egumeni solzoşi recomandă doar viaţa de după viaţă
unde toţi admiră tiparele poleite ale golului
şi toţi au buzunarele pregătite
pentru arginţii pentru care te-or vinde.
N-am pic de linişte în ţara mea!