NU MOR CAII CÂND VOR CÂINII !

UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI, atacată din interior

Într-un moment în care Uniunea Ziariștilor Profesioniști atinsese un nivel de prestigiu și notorietate fără precedent, precum și stabilitatea financiară asigurată de plata cotizațiilor, un grup de membri ai Consiliului Director s-au gândit că nu mai au nevoie de președintele Uniunii, Doru Dinu Glăvan, și că e momentul să-l dea jos. Momentul a fost bine ales din punct de vedere strategic, căci e vară, concediu, căldură mare, lumea e plecată din București etc. Așa că au convocat o ședință a Consiliului Director (pe 18 iulie), încercând să-l facă pe președinte să „abdice”. Și – având în vedere spiritul conciliant al lui Doru Dinu Găvan și grija lui ca imaginea publică a Uniunii să nu aibă de suferit – poate că ar fi și reușit, dacă intenția „puciștilor” nu s-ar fi devoalat prin agresivitatea și aroganța abordării. Ei l-au somat de Doru Dinu Glăvan să predea ștampile, sigilii, ștanțe, documente organizatorice, adică să se delegitimeze cu propria mână, în fața unor persoane care nu aveau calitatea să-i ceară acest lucru. În aceste condiții, Doru Dinu Glăvan a luat decizia să convoace Adunarea Generală Extraordinară și să prezinte situația în fața forului care l-a ales președinte.

Prezentăm, în continuare, luarea de poziție a lui Miron Manega, atât în cadrul ședinței (ca membru al Juriului de Onoare și Arbitraj al UZPR) cât și public, printr-un articol apărut pe site-ul certitudinea.ro, în data de 20.07.2017:

Prohod înainte de deces…

de Miron Manega

Marți, 18 iulie, la sediul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din B-dul Gheorghe Magheru, a avut loc ședința Consiliului Director al Uniunii, la care au fost prezenți 7 din cei 11 membri: Doru Dinu Glăvan, colonel Ion Petrescu, Adi Cristi, colonel Adrian Fulea, Gheorghe Frangulea, Gutiera Prodan, Mihai Junea.

A fost o ședință aprinsă unde s-a prezentat Raportul Comisiei de Atestare a UZPR. În urma acestei ședințe, președintele Uniunii, Doru Dinu Glăvan, și-a exprimat disponibilitatea de a-și delega competențele, până la 1 noiembrie, unuia dintre vicepreședinții UZPR,  colonelul Ion Petrescu.

Cu câteva zile înainte, pe 12 iulie, acesta publicase, în adevărul.ro, un articol „premonitoriu” intitulat „O epocă se încheie la Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România“, gest care mi s-a părut total lipsit de demnitate și etică. Era, practic, o sentință dată înainte de proces. Întrucât colonelul Petrescu a continuat să publice în adevărul.ro opiniile personale despre ce s-a întâmplat la ședința din 18 iulie, ceea ce mi se pare de-a dreptul grobian, mă văd obligat, în spiritul onoarei și dreptății, să intervin. Mărturisesc că, pentru mine, ședința a avut aspectul unei acțiuni de juntă militară. La propriu și la figurat. Precizez că am fost invitat la acea ședință în calitate de membru al Juriului de onoare și de arbitraj al Uniunii. Nu am avut, evident, dreptul la vot, dar am cerut dreptul la cuvânt. Iată care a fost cuvântul meu, după aproximativ șase ore de observație:

„În primul rând vreau să-l felicit pe domnul Adi Cristi (unul dintre cei doi vicepreședinți ai UZPR), pentru modul corect și echilibrat în care a condus ședința…

Domnilor, sunt profund dezamăgit și indignat de cele ce am văzut. Dumneavoastră nu ați venit aici cu intenția de a rezolva problemele interne ale Uniunii – care, de altfel, s-au și rezolvat, prin măsurile propuse și votate. Dumneavoastră ați venit cu intenția unei execuții, anume a președintelui Uniunii… Dumneavoastră, domnule Adrian Fulea, chiar v-ați referit explicit la o execuție, amintind-o, în repetate rânduri,  pe cea din decembrie 1989…

Domnule colonel Ion Petrescu, sunt în mod special dezamăgit și indignat de publicarea articolului dumneavoastră din Adevărul („O epocă se încheie la Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România“). Așa ceva nu se face. Ați cântat prohodul înainte de deces, ceea ce mi se pare de-a dreptul incalificabil.

În concluzie, în această situație dihotomică, în care trebuie să alegem între Consiliul Director și președintele Uniunii, eu, unul, mă raportez exclusiv la interesele UZPR. Iar în acest moment și în această situație, consider că interesele Uniunii sunt reprezentate de personalitatea lui Doru Dinu Glăvan. Atât am avut de spus. Vă mulțumesc”.

Reamintesc că Doru Dinu Glăvan este în continuare președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. El doar și-a delegat competențele, până la 1 noiembrie, colonelului Ion Petrescu. Reamintesc, de asemenea, că Doru Dinu Glăvan este cel care a reușit să obțină, pentru UZPR, statutul de „uniune de creație și de utilitate publică”. Este, de asemenea, cel care a luptat, pe toate căile și prin toate mijloacele, pentru declararea datei de 28 iunie (ziua îndepărtării lui Eminescu din presă și din viața publică) drept Ziua Ziaristului Român. Mă îndoiesc că, în contextul prezentat, demersurile în această direcție vor continua. (Certitudinea.ro, 20.07.2017)

P.S. Așa cum am spus, Doru Dinu Glăvan, forțat de obrăznicia „juntei militare”, a revenit asupra atitudinii conciliante de a-și delega competențele unui membru al Consiliului Director, ceea ce ar fi pus, de fapt, în stare de risc, chiar onoarea și demnitatea UZPR. Situația va fi supusă dezbaterii, la Adunarea Generală Extraordinară, singurul for care are legitimitatea și competența de a soluționa astfel de probleme. Căci președintele UZPR este un președinte ales în cadrul acestui for.

N.B.

Asist stupefiat, aflându-mă de ceva timp într-o țară europeană, la cele ce se întâmplă în prezent în România. Îmi este jenă să calific modul jalnic în care ne comportăm, cum reacționăm și cum raționăm în situații critice. Sentimentul amar pe care îl nutresc este acela al deprimării, deznădejdii și neputinței în fața disoluției morale tot mai evidente a societății românești, a degradării sentimentului de solidaritate și colegialitate, de omenie și mai ales de echilibru și înțelepciune,  care ar trebui să definească pe cei având responsabilități delegate de obște și, mai ales, spre care se îndreaptă toate privirile.  Nici convulsiile recente din sânul breslei ziariștilor profesioniști nu fac excepție de la acest fenomen rușinos de încăierare furibundă, de luptă fratricidă, malonestă și nesăbuită, de ”care pe care”, într-un război al orgoliilor, al ambițiilor și al poftelor necinstite, ce și-a făcut apariția la vârful UZPR. Fără să conștientizeze, protagoniștii acestui scandal monstruos fac un joc murdar, chipurile în numele unor principii de etică, de păstrare a legalității, având consecințe dezastruoase pentru breasla  ziariștilor, atât ca imagine, cât mai ales ca organizație reprezentativă a celor care, prin scris,  trebuie să vegheze la dreptate, adevăr și corectitudine. De la sublim la ridicol nu este decât un pas, iar ceea ce se întâmplă în prezent nu este decât o ilustrare a proverbului românesc, conform căruia ”șarpele când îl doare capul, iese la drum”. Ori mușcă, ori este strivit….. Vă asigur că nicăieri în lume nu există atâta dezbinare precum la noi, atâta ură și lipsă de demnitate, atâta răutate și implicare pasională, ca în zilele noastre. Dar să constați existența acestui mizerabil fenomen de decădere umană tocmai la aceia care au pe stindardul de luptă pe însuși Eminescu,  martirul,  este tragic. A profita de problemele interne ale breslei, declanșând un circ ieftin, de ”țață cu poalele în brâu”, înseamnă să pătezi idealurile celui sacrificat pe altarul presei românești ori, și mai grav, punerea în aplicare a unui comandament, porunci sau directivă vizând neantizarea acestei organizații reprezentative a ceea ce ar trebui sa fie ” sindicatul” liderilor de opinie din societatea românească: ziariștii. După o luptă teribilă pentru câștigarea demnității de ziarist, iată că unii s-au trezit să mârâie, apoi să latre, să muște chiar pe acela care a dus UZPR-ul la liman, pe acela care – indiferent câte păcate i s-ar putea reproșa – nu poate fi aruncat la gunoi, într-un stil specific românesc, rușinos și barbar ( cu comploturi de culise, cu amenințări directe sau voalate, cu lovituri de cuțit pe la spate, cu insinuări penale și cu răzbunări sub formă de dezvăluiri de presă). Acum, când breasla are o bază materială cât de cât asigurată, s-au găsit unii să-i numere președintelui ales salariul, pixurile, facturile la telefon, arătând de fapt de ce ”factură” morală sunt inamicii săi acerbi. Pentru tot ce a făcut Doru Dinu Glăvan, pentru Eminescu în general, pentru demnitatea de ziarist, în special, merită să i se ridice o statuie, iar dacă a greșit cumva, atunci doar Adunarea Generală, for cu atribuții în alegerea sau demiterea președintelui UZPR, o va putea face. Dar să șantajezi pe cineva să își dea demisia, pe baza unor ” înregistrări” compromițătoare din ședințele de consiliu, ne edifică deplin din ce direcție ( Direcție sau Departament ?) vin aceste atacuri !

Dan Toma Dulciu

Viena

26.07.2017