”Convergența
Sistemelor” și ”Teoria ZEG” – modelul
românesc !
DAN TOMA DULCIU
Prolegomene la un vis
himeric
În anii 70 ai secolului trecut gândirea
social-politică românească depășise iconoclasmul ideologic, de tip marxist, care
definea conceptul de convergență a
sistemelor drept ”teorie burgheză care
preconizează evoluția celor două sisteme social-economice și politice,
socialismul și capitalismul, spre un tip comun de societate, fără a fi nevoie
de revoluția socială”, orientând tematica
și interesul spre dezbateri dezinhibate, în jurul unor concepte,
precum ”convergența sistemelor”, ”societatea postindustrială”, ”rolul tehnocrației”, avantajele ”unității în diversitate”, respectiv ”teoria
zegistă”.
Erau
așadar discuții asupra conceptelor anumitor școli de gândire, sau grupuri de cercetare, coagulate în capitala
Italiei - Clubul de la Roma, sau a Franței - Cercul de la Paris, având ca mentor pe J. J. Servan-Schreiber, în
Germania - Programul de supraviețuire,
elaborat de Comisia Brandt, în
Statele Unite - Institutul Hudson, ai
cărui cercetători, conduși de Herman Kahn, au elaborat un ”Scenariu pentru 200 de ani (1976-2176)” , studii apărute în multe alte părți ale lumii, abordând
chestiuni legate de viitorul omenirii.
Pornind
de la principii corecte în plan teoretic, ”convergența
sistemelor” ar fi putut să devină benefică într-o lume onestă, animată de
principii umaniste, de coexistență nonbeligerantă, prezumând un anume echilibru
între două entități, care au conviețuit bipolar, anterior anului 1989, însă
presupunând asumarea și implementarea unei susținute politici de coeziune și ajustare
reciprocă.
Aceasta, cu cât, în condițiile unei euforii nedisimulate, după căderea Zidului Berlinului, și în ciuda
pesimismului lui Fukuyama, atât Estul cât și stânga europeană își doreau
din plin o infuzie ideologică regeneratoare.
În realitate, procesul s-a finalizat
printr-o pervertire a celor două entități, producând o confuzie a valorilor
originare, o rupere a echilibrului dintre proiectul inițial și cel final,
ce a transformat convergența în
emergență, echilibrul în subordonare. În acest mod, ”convergența sistemelor” a devenit un canal de contaminare
reciprocă, cu viruși periculoși, dând
naștere unei maladii pandemice, căruia cu greu îi putem afla antidotul.
În zilele noastre, proiectul inițial a
ajuns un produs opac, format dintr-o lentilă convergentă, în realitate una
divergentă, obturând orice perspectivă
clară de viitor.
Se
poate spune că, în România, capitalismul a preluat tot ce era mai râu în
socialism, devenind un ”capitalism de
cumetrie”, iar prin metisajul reciproc, a rezultat un ”mixtum compositum” încât românii nu s-au mai bucurat de o societate
postindustrială, așa cum li s-a promis, ci de o distrugere programată a
economiei și industriei, în condițiile unui capitalism sălbatic, nemilos, nociv în cel mai adevărat sens al cuvântului.
Programe lucide sau
utopii ?
În epoca anilor 70 - 80, ”Teoria ZEG” (Zero Economic Growth) era definită ca fiind o teorie filozofico-economică de esență neomalthusianistă limitativă, potrivit
căreia populația globului, cererea de produse
alimentare și poluarea ar înregistra creșteri într-un mod progresiv,
amenințător, în timp ce resursele
globului s-ar afla în cantități limitate, lumea îndreptându-se astfel rapid
spre autodistrugere, colaps total.
Această teorie a fost susținută de Clubul de la Roma, creat în 1968, la iniţiativa economistului
italian dr. Aurelio Peccei, care a reunit în jurul său 70 futurologi, din 25
ţări, pentru a studia soluții de rezolvare a unei crize care se vedea la
orizont încă de pe atunci.
Clubul
de la Roma a cerut profesorului american Jay Forrester să modeleze
matematic tendințele creşterii economice la scară mondială, pentru şapte
decenii viitoare.
Așa s-a născut primul raport destinat Clubului de la Roma, document de studiu
coordonat de Donella şi Dennis Meadows, Jorgen Randers şi W. Behrens de la Massachussets Institut of Technology.
Acestor specialiști li se solicita “să examineze complexul de probleme care
îngrijorează pe oamenii de pretutindeni; sărăcia în mijlocul belşugului,
degradarea mediului înconjurător, pierderea încrederii în instituţii,
extinderea necontrolată a robotizării, nesiguranţa ocupării unui loc de muncă,
înstrăinarea tineretului, înlăturarea valorilor tradiţionale, inflaţia şi alte
crize monetare şi economice”.
Apelând la o metodologie stabilită de
acest colectiv, s-a analizat cu ajutorul calculatoarelor electronice un model
prin care era prezentată evoluţia următorilor indicatori: populaţia, producţia industrială, producţia agricolă, poluarea
resurselor naturale, în perioada 1950
– 2030.
Acești savanți aveau de dat răspuns la
următoarele trei dileme capitale: creşterea populaţiei constituie cauza
industrializării sau industrializarea este cauza creşterii populaţiei? Cine dintre
cei doi factori, populație sau industrializare, este principalul răspunzător
pentru creşterea poluării? Este posibil ca o producţie mai mare de alimente să
determine o creştere a populaţiei, respectiv hrană insuficientă pentru
locuitori?
La bază erau ideile emise de J. Forrester în
cartea sa “Dinamica industrială”, în
care se
atrăgea atenția asupra faptului că
populaţia a crescut de la 1,6 miliarde în 1900 la 3,5 miliarde în 1970, dar că
aceasta se va dubla exponențial, într-un număr mai mic de ani, ceea ce va
afecta întregul sistem mondial, în timp ce creşterea acumulării de capital
industrial va cunoaște limite.
Încă din acei ani, Sicco Mansholt
declara: “am făcut un calcul foarte
simplu: dacă am vrea ca întreaga populaţie a globului să se bucure de un nivel
de viaţă comparabil cu acela pe care-l avem în Occident, dat fiind venitul
mondial global, ştiţi la ce cifră ar trebui să se reducă ea? La un miliard de
indivizi”.
Aceleași calcule arătau faptul că o
creștere exponenţială a populației și a dezvoltării industriale ar reduce dramatic
resursele naturale şi, împreună cu sporirea poluării, vor determină diminuarea
curbei creşterii producţiei agricole şi industriale.
Rezultatul nu poate fi decât dezastrul, cu cât
ne apropiem mai mult de limitele materiale ale planetei, care vor fi atinse în
secolul XXI. În concluzie, autorii au propus conceptul “familia de înlocuire”, cu cel mult doi copii.
Același model matematic i-a condus pe
liderii chinezi la concluzii similare, reducând numărul de copii pe care îi
putea avea o familie, dar dezvoltând o economie în ritmuri fenomenale, apelând
și ei la principiul ”convergenței
sistemelor”, un experiment reușit, se pare, dar cu repercusiuni nocive
asupra rezervelor de energie, poluării și echilibrului economic al planetei.
La nivel global, însă, cu atât mai
greu va fi de rezolvat în viitor problema enunțată mai sus, dacă tendinţele actuale
de creştere a populaţiei, industrializării, poluării, producţiei agroalimentare
şi epuizării resurselor continuă în ritmuri neschimbate.
Soluția acestor futurologi era una singură:
omenirea să treacă la modificarea negativă a actualelor tendinţe de creştere, care
să asigure o stabilitate mai îndelungată, de ordin demoeconomic şi ecologic.
Cum anume ? sinistru dar adevărat, aceștia preconizau
soluția malthusianistă, care prevedea ca sporul creşterii populaţiei să fie
diminuat prin creșterea ratei mortalităţii ei, iar rata noilor investiţii să
fie egală cu cea a amortizărilor mai mari. Astfel se va ajunge la doritul “echilibru general” sau la “creşterea economică zero”
Acest mesaj zegist a cucerit, în câteva decenii, tot mai mult teren, în
special, în rândul tineretului, pentru care a produce înseamnă, pur şi simplu,
sclavie, o viaţă plină de obligații, abrutizantă, lipsită de perspectivă, de idealuri, viaţa
cenușie, pe care o văd la părinţii lor. De aici și mișcările anti-sistem, gen ”Rezist”, ”Antifa”, ”Punk”, mișcări neonaziste, antiemigranți, mai
ales ecologiste, precum ”Salvați planeta”,
”Opriți încălzirea globală”, ”mișcările neomarxiste”, apariția unor
sărbători cum ar fi: ”Ziua Mondială a Apei”, 22 martie, ”Ziua Pământului”, 22 aprilie, ”Ziua Mondială a Mediului”, 5 iunie, ”Ziua
Oceanului Planetar” , 8 iunie, ”Ziua
mondială pentru combaterea deșertificării și secetei”, 17 iunie, ”„Ziua Mondială pentru
Reducerea Dezastrelor Naturale”, 13 octombrie, ”Ziua
Mondială a Solului”, 5 decembrie, ”Ziua
Mondială a Munților”, 11 decembrie.
“Zegiştii” erau și sunt stângişti ireductibili,
susținătorii fervenți ai ideologiei Sörösiste, care refuză neosclavia capitalistă,
redată în triada ”metro – boulot - dodo
(metro-slujbă-somn)”.
Primii zegişti
s-au născut în ashramurile Festivalului Woodstock, în ritmurile de
chitară ale mișcărilor – hippy – ”Power Flower”, ale curentului pacifist ”Make
Love not War”, ideile lor pot fi
regăsite în farfuriile tinerilor care au renunțat să mai mănânce carne de
origine animală (vegetarieni), a
tinerilor care au redescoperit meritele alimentelor naturale, ale mâncării Vegan, în vestimentația ”casual” a starurilor care refuzau să
poarte haine de blană. Zegiştii
sunt apărătorii ”avant la lettre” ai
mediului înconjurător, cei care condamnă industria în aceeaşi măsură ca şi
poluarea, sunt mișcările ”Green Peace” împotriva
centralelor atomice, sunt ONG urile de protecția mediului, care ocupă străzile
capitalelor lumii împotriva exploatării șisturilor bituminoase, tăierii
pădurilor, încălzirii globale, uciderii balenelor, împotriva exploatării
aurului prin decantări poluante etc.
România:
implementarea ” teoriei zegiste” – un
caz particular, experiment reușit.
Cele două cerințe ale ideologilor zegiști, și anume încetinirea
dezvoltării economice și depopularea planetei s-a aplicat cu succes deplin în
România, timp de 30 de ani !
Prin urmare, au fost distruse sistematic,
metodic, programatic, vândute la fier vechi toate obiectivele industriale,
combinate, mari fabrici, industrii întregi, în care se investiseră sume uriașe,
muncă enormă, care asigurau locuri de muncă, garantând pâinea și pensiile
angajaților.
Circa 1600 de mari obiective strategice și
economice autohtone, o medie de 40 de coloși pe fiecare județ au fost nimicite,
fără cea mai mică remușcare, fără să se gândească nimeni ce efecte dezastruoase
vor genera !
Iată o listă scurtissimă, enumerând mari
combinate rase de pe fața Pământului, sub cele mai diverse motivații, terenul
lor fiind luat de mari hale de desfacere a produselor neindigene, industriale,
agricole sau bunuri de larg consum sau negociate de rechinii imobiliari, care
au dobândit sume colosale în buzunarul propriu: Uzinele 23 August, Republica, IMGB, Vulcan, Semănătoarea, Timpuri Noi,
Grivița, Laromet, Electromagnetica, IIRUC, IPRS Băneasa, Stela, Filatura Românească, Danubiana etc etc etc: industrii întregi (ușoară,
grea, extractivă, chimică, de mașini unelte, producătoare de bunuri de consum)
au fost șterse de pe fața pământului în București, alte mari combinate au
dispărut pur și simplu în provincie: Electroputere
Craiova, Azomureș, Uzina de Autocamioane Brașov, Uzina de Tractoare,
Aro-Câmpulung, ș.a., în acest fel toate orașele mari ale României au fost
văduvite de locuri de muncă, populația suferind imens.
Înainte de 1989 existau peste 8 milioane
de locuri de muncă și 3,6 milioane de pensionari, acum paritatea este de 5 la 5
milioane !
Cât privește scăderea numărului de
locuitori, România este în grafic !
Prin ce mijloace ? Creșterea ratei de
mortalitate, a numărului de îmbolnăviri, (în România, circa 62% din decesele
anului 2005 s-au produs prin boli ale aparatului circulator. Este o proporție
imensă. Conform statisticilor OMS, rata mortalității prin bolile aparatului
circulator a fost, în anul 2004, de 6,5 la mie în România și de numai 2,2 la
mie în țările UE, prin degradarea sistemului medical, prin
plecarea medicilor și cadrelor sanitare în străinătate, (sistemul public de sănătate suferă de
subfinanțare, calitatea mediocră a serviciilor, imobilism și incompetență
managerială), prin interzicerea de realizare a vaccinurilor și medicamentelor
românești, dar, mai ales, prin numărul uriaș de avorturi.
Să
nu uităm că, al patrulea decret al CFSN, emis în 26 decembrie 1989, prevedea
liberalizarea avorturilor, astfel că, în ultimii 30 de ani circa 20 milioane de
suflete au fost ”tributul” României
la directiva de scădere a numărului de ființe umane pe Pământ !
România este la ora actuală una din ţările "de
top" ale Europei, în privinţa adolescentelor care rămân însărcinate,
aproape jumătate dintre minore au la activ un avort ! Aceste cifre ascund un
adevăr groaznic, fiindcă aici nu sunt incluse date statistice ale clinicilor
private !
Declinul demografic al României, inclusiv
migrarea masivă în străinătate a 5 milioane de români, în majoritate tineri și
maturi, plasează țara noastră în parametrii prognozați de noua ordine mondială,
de depopulare, de dezindustrializare !
Dacă acum o jumătate de secol, dezbaterile de idei, cantonate la nivel pur teoretic,
privind necesitatea stopării creșterii populației, a activităților productive, mi
se păreau inutile, fiind considerate fantasmagorii, chiar nu îmi puteam
închipui însă că am să văd îndeplinite în România toate profețiile acestor
savanți care sacrificau principiile de bio-etică în favoarea calculelor reci,
ale computerelor recent inventate. Acum, ideile filmului lansat în anul 2008, ”Zeitgeist”, încep să nu mai fie simple
elucubrații.
România, țara tuturor
posibilităților, a tuturor experimentelor
Schimbarea de paradigmă globală, în 1945, nu
fusese prezisă nici de marxiști, nici de iluminați,
ea fiind rezultatul unei conflagrații de
o ciclicitate matematică - două războaie globale pe secol.
Astfel, în veacul al XIX-lea, Războaiele
Napololeoniene, precum și Revoluția
de la 1848, căpătaseră o anvergură continentală.
În secolul XX, ciclicitatea s-a reprodus însă
la scară dublă: au fost două războaie mondiale si două schimbări de sisteme
politice: în 1945 si 1990.
Ce urmează în secolul XXI, început cu
hotărâre prin războaiele din Orientul Mijlociu? Războaiele neconvenționale s-au
dovedit ineficiente, greoaie, cu sacrificii enorme. De aceea, în ultimul
deceniu și jumătate în prim plan a ajuns un instrument mult mai eficace:
pandemiile, forme de genocid, care întrec
orice închipuire. Să vedem, așadar, cazul României.
Stalinismul
nu ar fi îngenuncheat această țară, în 1944, dacă trădători de neam, la cel mai
înalt nivel, nu ar fi acționat din interior, precum un vierme într-un măr, și
dacă nu apărea o conjunctură internațională propice instaurării regimurilor
totalitare în partea de Est a Europei.
Urmare a înțelegerilor la nivel planetar, s-a
convenit a se acorda puterilor câștigătoare o compensație consistentă, și deși
România și-a adus un tribut de sânge, un sacrificiu de vieți, covârșitor, oferit
puterilor învingătoaree după catastrofalul război mondial (WW2), ea nu a fost
chemată la masa Tratatului de la Paris, de partea alianței câștigătoare, ba
dimpotrivă a fost aspru pedepsită, fiind făcută răspunzătoare pentru catastrofă
umanitară care a răpus milioane de suflete (1939-1945).
Cauza să fie conjunctura internațională,
sau felul de a fi al acestui popor, mentalitatea sa seculară: capul plecat, sabia nu-l taie !
După acea nedreptate au urmate
experimentele pe corpul viu al poporului român: experimente macabre (”la noi ca la nimeni”): colectivizarea
agriculturii, distrugerea elitelor, a unor clase sociale, cultul personalității
etc. Dar să nu uităm: trecerea de la capitalism la socialism s-a făcut treptat,
gradual, iar acolo unde s-a întâmpinat rezistență au fost folosite metode dure,
sângeroase.
Să ne aplecăm atenția supra altor
schimbări de paradigmă planetară, cele intervenite după anul 1989, cu efecte
dramatice asupra românilor, considerați un teren numai bun de experimentat
modele ce nu ar fi avut nicăieri în lume condiții să fie îndeplinite, poate în
unele țări de dictatură pol-potiană.
Mai întâi, trebuie să privim cu detașare și să analizăm dacă Revoluția din Decembrie, la rândul ei,
ar fi avut șanse să se producă, fără acordul sau mai bine zis înțelegerea ocultă
între marile puteri, într-o conjunctură dată.
A
fost începutul experimentelor noii ere în care intrase omenirea. Respectiv, ”convergența sistemelor”, în varianta
românească, trebuia să arate mai marilor lumii ce efecte poate să producă, nu prin
trecerea în trepte ci brusc, uneori prin vărsare de sânge, prin reforme
adoptate cu otosbirul !
Istoria experimentelor macro, cu laborator uman de
zeci și zeci de milioane de persoane, la dispoziție, se repetă și în anul de
grație 2020, când nu numai în România, ci la nivel planetar, se prefigurează o
schimbare de paradigmă, ca rezultat al
deciziilor guvernului mondial, care conduce din umbră, pe fondul unei așa zise catastrofe
umanitare, îmbrăcate însă în alte forme, mult mai sofisticate: criza CORONA.
Fenomenele globale actuale, aberante din punct
de vedere social, conduc la cel mai
înalt grad de dezumanizare, dând la iveală tendințele de autodistrugere
programată a civilizației noastre, a valorilor sale, având numeroase puncte
comune cu sistemele de guvernanță de tip totalitar comunist și imperativ
economic capitalist.
Metisaj
accidental sau clonare în laborator ?
Vom analiza acum apariția ”Neomarxismului
liberal”, nociv ca un virus scăpat din laborator, care a căpătat mutații
aberante, în care rolul pangolinului este capitalismul sălbatic iar cel al
liliacului este comunismul monstruos. Atrași de mirajul reconcilierii, nici
liliacul, nici pangolinul nu și-au dat seama că sunt forme de existență
ireconciliabile, care pot ajunge oricând în supa unor forțe devoratoare,
lacome.
Acest virus care bântuie lumea de la un capăt
la altul a lovit și România, luând inițial forma unui ”liberalism civic”, grefat pe ADN –ul unei ”democrații originale”, din care a ieșit o clonă mutantă, sub chipul
unei ”managed democracy” (democrații controlate).
Pentru omul simplu, acest mutant ne apare
drept un fenomen nebulos, în esență, de care ne este frică, punându-ne existența
pe talgerele unei balanțe sinistre, ținute în mâinile unei guvernări
cvasidiscreționare, fără a putea să reacționezi, să te opui, neexistând încă un
vaccin social eficient.
În lipsa unei evoluții liniare,
tranziționale, de la socialism la democrație liberală, respectiv printr-un
fenomen de ”conversie a sistemelor”,
s-a ajuns din păcate la o ”convergență a
sistemelor”, prin preluarea celor mai detestabile practici și de la un
sistem, și de la altul, respectiv racilele capitalului comprador, combinate cu
birocrația sistemului etatizat, rapacitatea mentalității de tip capitalist,
îmbinată cu dictatura funciară de tip comunist.
Acest fenomen a fost agravat de fenomenul de
globalizare, distructiv în esență, prin subjugarea intereselor de identitate
culturală și națională, imperativelor creării unei piețe generalizate unice,
lumea devenind astfel o veritabilă ”McWorld”.
Simptomele
maladiilor ascunse de care suferă poporul român.
Pentru a prezenta tabloul plin de
contradicții al societății contemporane românești, am efectuat o analiză duală
a ”unității contrariilor”, a modului
în care racilele unui sistem s-au perpetuat ori s-au insinuat în structura
moleculară, intimă, a societății actuale, lipsită de anticorpii de răspuns la
pandemiile socio-economice ce vor urma !
Desigur, tentele îngroșate au
menirea de a atrage intenționat atenția asupra faptului că așa nu se mai poate
continua, altfel, malaxorul noii ordini mondiale va avea teren prielnic, va
deveni o realitate pe sute de ani de acum înainte.
Îmbrăcând forma unei diatribe severe, materialul de mai
jos nu poate fi catalogat decât o formă de conștientizare asupra pericolelor
care amenință dezvoltare a societății românești, rezultat al acestui metisaj de sisteme !
Iată, așadar, câteva simptome
atipice, manifestate în boala de care suferă de 30 de ani poporul român.
Și
atunci, și acum, orice revoltă se
combate cu mijloace excepționale, îmbrăcând forme de legalitate aparentă, dar se
reprimă cu arma la umăr, energic, cu gaze lacrimogene, chiar prin
ordonanțe militare, prin declararea stării de necesitate: atunci, Valea Jiului 1977, Brașov 1987, Timișoara- București 1989, acum Piața Universității 1990, Costești 1999, Piața Universității, 2012, Piața
Victoriei 2018, 2019, diferența constând doar în tipul de gloanțe folosite
și categoria de armament: unii gloanțe de război, alții gloanțe de manevră sau
de cauciuc, unii tancuri și TAB-uri, alții gaze lacrimogene, DIIAS, trupe de
jandarmi, special instruite în luptele de stradă;
Și
atunci, și acum, individul trăiește sub teroarea de a fi arestat, pentru
că atentează la proprietate, orice individ considerat indezirabil, care a devenit
potențial un pericol pentru sistem, este trimis în judecată, cu eticheta
definitivă de corupt, sau sub acuzația de abuz în serviciu, mai nou existând
perspectiva incriminării sale sub acuzația de zădărnicire a combaterii
epidemiilor, prin aceste metode penale soft
fiind condamnați și anihilați toți cei care se opun regimului, acum regimului
.....medical.
Sute și mii de membri ai unui partid,
reprezentanți ai unei ideologii declarate anti-sistem au fost scoși din viața
publică, înainte exterminați brutal, acum psihic și moral, fiind ținuți ani de
zile cu sabia lui Damocles asupra capului, înainte în baza legislației
proletare, acum a anchetelor DNA,
Parchetului General, SRI, unii pierzându-și viața înainte de a fi declarați
nevinovați de către instanțe. Prin urmare, oricine putând fi cumințit în primă fază cu arest preventiv (înainte internați la nebuni, acum eventual
la Spitale de sprijin COVID), odinioară fiind de ajuns un sumar ordin PCR, acum
un sumar control PCR (PI
SI AR).
Și
înainte, și acum, milioane de români priveau spre țările dezvoltate din
Occident ca la o adevărată Mecca, plecând cu orice preț, chiar și al vieții,
libertății, părăsindu-și familiile, casa, prietenii, pentru a beneficia de
libertatea pe care nu o găseau aici, încât acum ne punem întrebarea: cei 5
milioane de emigranți români din zilele noastre, care situează țara noastră a
doua din lume ca număr de emigranți, de bine oare au plecat din România sau au
evadat din ”lagărul” experimentelor
brutale, așa cum evadau părinții lor din ”lagărul
socialist” ?.
Și
atunci, și acum, frica pentru ziua de mâine ne pătrunde în oase, oricând,
oricine poate fi amendat, în aceste zile îi sunt controlate documentele pe
stradă, arestat, mai ales dacă ești prins în afara locuinței, după orele 22.
Și
atunci, și acum, orice tulburare a liniștii publice este aspru pedepsită, iar
inamicii publici sunt bătuți demonstrativ, gazați legal de către organele de
ordine spre a fi dați exemplu, fiind denumiți huligani, în 1989 la Timișoara,
București, acum la Hunedoara, Rahova (București), Bolintin (Giurgiu) și în alte
numeroase locuri din țară.
Și în anul 1989 și în martie 2020
regimul, simțind că îi poate scăpa
controlul asupra mulțimilor, a scos armata, trupele de Securitate (acum
Jandarmerie), Miliția (acum Poliția), cu echipamente militare, muniție de
război, punând stăpânire pe Capitală, pe centrele marilor orașe.
Și atunci, și acum, frecventarea bisericilor
este pedepsită, se interzic slujbele, procesiunile mortuare, gata cu
sărbătorile religioase, adio cu Paștele.
Și atunci, și acum, religia este un mare
pericol, de aceea sunt interzise icoanele în școli, orele de religie. Eventual,
lumina învierii poate fi adusă numai de către organele de ordine.
Și atunci, și acum, în școli domnește o
îndoctrinare masivă, prin epurarea manualelor de idei neconvenabile regimului,
se schimbă programe școlare, pentru a se spăla mințile tinerei generații,
atunci prin predarea doctrinei
marxist-leniniste, acum prin lecții de educație sexuală sau despre binefacerile
LGBT.
Tot ceea ce se predă în sălile de clasă era sever purecat odinioară de către organizația de bază, acum de către Comisia de disciplină, totul este
cenzurat, de către conducerea școlii, inspectorate, minister, fiecare diriginte,
profesor este controlat la sânge prin Internet,
ba elevii sunt încurajați să posteze imaginile și înregistrări cu profesorii
severi, cu educatoarele vigilente, chiar se dau note profesorilor de către
elevi, pentru a-i teroriza, spre veselia publicului devorator de învățători,
profesori sau diriginți care încă mai doresc ca școala să fie școală.
Și atunci, și acum, libertatea de
exprimare este interzisă, oricine putând fi trimis la pușcărie pentru
răspândirea propagandei occidentale, acum pentru Fake News, sau pentru infracțiuni de zădărnicire a combaterii epidemiilor, cu
deosebirea că acum oamenii nu mai sunt trimiși la canal, la gherlă, fiind
avertizați că există posibilitatea stabilirii unui domiciliu obligatoriu,
departe de familie, sub motivația că sunt persoane vulnerabile, care trebuie protejate.
Și atunci, și acum, orice bun cetățean este obligat să facă
delațiuni autorităților, la Secu, cu privire la un coleg de muncă, un vecin,
care are legături cu străinătatea, acum delațiunea a devenit obligație legală,
sub forma ”avertizărilor de integritate”.
Recent, sub imperiul pericolului COVID, cetățenii
sunt obligați să denunțe pe cei veniți din străinătate, acum ancheta penală
fiind înlocuită cu ancheta epidemiologică, în cursul căreia trebuie să
declari cu cine te-ai întâlnit, când, în ce împrejurări. Dacă omiți ceva esențial,
după ce vii din străinătate, din zonele
roșii, ferească Dumnezeu din China roșie, înainte din țările capitaliste, ți
se va deschide dosar penal, pentru zădărnicirea combaterii epidemiilor.
Și atunci și acum, se adoptă măsuri de victimizare
prin presă a celor considerați un pericol pentru societate, atunci prin ”Scânteia”, ”România Liberă”, acum prin Internet, reviste de așa zis umor politic, site-uri anonime;
Și atunci, și acum, cei ce aparțineau
unei categorii considerate rezistente sistemului (chiaburii, sașii, machedonii
etc) erau pedepsiți cu deportarea în locuri izolate (în Bărăgan), acum urmând
un criteriu aberant, care încalcă orice
normă de bio-etică: cei peste 65 de ani, care au apucat vremuri trecute, sunt
considerați nu indezirabili, ci vulnerabili, termen preluat din strategia de
securitate a României, în consecință vor fi izolați de familie, de societate,
în hoteluri, în aziluri etc.
Și atunci, și acum, toți cetățenii sunt
obligați să asculte propaganda oficială, să se informeze doar de la surse
guvernamentale oficiale.
Și atunci, și acum, la televiziune se prezintă, la fiecare
telejurnal, discursul conducătorului iubit, care vă amintește ce trebuie să
faceți, amenințându-vă direct că, dacă nu faceți ce spune Luminăția Sa, după Paște veți
sărbători morții ! Ca urmare, mijloacele mass media vor primi 40
milioane de euro, dacă vor fi ”politic
corecte”, adică vor cânta în struna conducătorului iubit, ca altădată ! Se
oferă, care va să zică, cu dărnicie și mărinimie reciprocă, zeci de milioane
presei sau televiziunilor obediente, dacă vor preamări rezultatele politicii
înțelepte, închizându-se astfel gura câinelui de pază al democrației, cu un os
gustos.
Și atunci, și acum, televiziunea este
obligată să prezinte la fiecare oră instrucțiunile puterii (stați acasă, nu
folosiți antibiotice, spălați-vă pe mâini), preluând doar jurnale cu număr cât mai mare de
morți, de bolnavi, justificând astfel linia politică a autorităților, prezentându-se
doar știri sau reportaje de îndoctrinare a spaimei COVID 19, preluate de la
oficine mondialiste OMS, CNN etc
Și atunci, și acum, se instituie cenzura
severă a informațiilor, înainte posturile Europa
Liberă, Vocea Americii, Deutche Welle etc erau interzise, bruiate, acum site -urile ostile regimului sunt
închise, cei care au alte opinii sunt considerați ”dușmani ai poporului”, vânduți
Occidentului, înainte, acum sunt vânduți Moscovei.
Și atunci, și acum, toți cetățenii vor gândi la fel, se vor
îmbrăca la fel, neputând cumpăra nimic înainte vreme, doar pe cartele, acum se
numesc carduri, înainte se îmbrăcau
pe puncte, acum au vouchere.
Și atunci, ca și acum, populația țării este
spoliată de proprietatea privată, 2-3 milioane de mici proprietari sau de mari
proprietari își pierdeau atunci proprietatea, locuințele, acum avem 10 milioane
de români cu datorii la bănci, care doar aparent mai sunt proprietari, în
realitate proprietatea se află în mâinile băncilor străine, încă 30-40 de ani,
fiind oricând în pericol iminent să își piardă locuințele, odată cu pierderea
locurilor de muncă, mai mult decât probabilă, în condițiile unui ”lock down” prelungit.
Și atunci, și acum, orice cetățean purta
obligatoriu un semn distinctiv, șapca
și salopeta muncitorească, în nici un
caz cravata burgheză, se saluta obligatoriu strângând-și mâna, ca semn
distinctiv de tovărășie, acum se interzice strângerea mâinii, chiar gestul este
interzis. Oamenii nu vor mai purta obligatoriu șepci (atât bărbații cât și femeile precum în
Coreea de Nord sau China comunistă), ci măști, atât femeile cât și bărbații, ca
semn distinctiv al celor care sunt aderenții noii ordini mondiale.
Și atunci, și acum, întrunirile publice
sunt interzise, de asemenea mitingurile, demonstrațiile, reuniunile a mii de
persoane în locuri publice, nu și în
Restaurante, fiindcă alcoolul face bine la psihic, îndobitocește, măsură
adoptată atunci pentru a se preveni orice posibilă mișcare de mase, de protest,
acum pentru prevenirea ……..răspândirii pandemiilor.
Și atunci, ca și acum, lupta de clasă a
fost la ordinea zilei, atunci clasa burgheziei, a micii burgheziei, a
chiaburilor a fost desființată, prin privarea lor de mijloace de producție,
prin deposedarea de avere, prin obligarea ei să dispară din istorie, acum clasa
muncitoare, țărănimea cooperatistă a fost ”privată”
de mijloace de producție, care i-au fost luate, paradoxal, prin procesul de ”privatizare”,
invers al naționalizării, respectiv prin desființarea cooperativelor, a
IAS-urilor, a SMT-urilor, fiind redusă numeric, până la dispariție.
Și atunci, ca și acum, pe plan social a
existat o stratificare evidentă, cu diferențe între clase, pături, categorii de
populație, dar acum acestea sunt vizibile, deranjante: înainte vreme, satrapii
locali nu erau mai mult de câteva mii (activiștii de partid și de stat,
lucrătorii din justiție, din organele de represiune, din comerț), acum însă
avem ceea ce se numește ”baroni locali”,
de Vrancea, de Teleorman, de Arad, de Sibiu, cu averi exorbitante, ascunse de
ochii fiscului sau ale ANI care, pentru a-și păstra o perfectă imunitate,
cotizează din greu la puterea omiprezentă, invizibilă, dar extrem de activă,
mai ales în campaniile electorale, la care se adaugă mafiile locale, cu ”regina reginelor” în frunte: mafiile
transfrontaliere, cu tentacule în toată lumea, unite cu mafiile de prestigiu și
dobândind, cu mijloace proprii, un loc de invidiat în societate.
Și atunci, și acum, pentru a-i anihila pe
inamicii sistemului, comuniștii au închis micile afaceri particulare, întreprinderi
private, fiind sprijinite doar marile companii de utilitate publică. Tot astfel
și în prezent, la țară, miile de fermieri particulari sunt ignorați, lăsându-le
să le moară culturile, animalele, să își piardă fermele, iar la oraș micile
firme sunt lăsate de izbeliște, în schimb sunt protejate băncile, companiile
mari, multinaționale, en-gros uri, toate cu capital străin, care nu au fost
închise nici în timp de pandemie.
Și atunci, și acum, oamenii de știință sunt marginalizați, dacă părerile
și atitudinile lor contravin politicii main
stream, nu sunt corecte politic, sunt arestați fără probleme timp de 24 de ore,
apoi chiar 30 de zile (vezi cazul celor mai străluciți medici, profesori de medicină,
savanți și cercetători etc).
Și atunci, ca și acum, justiția a fost
un simulacru, atunci obedientă deplin puterii, acum la fel; Atunci, majoritatea
slujbașilor legii proveneau din facultăți juridice unde se intra pe bază de
dosar sănătos, acum majoritatea provenind de la facultăți particulare, cu
examene și patalamale obținute la fabrica
de diplome. Sub masca independenței și inamovibilității, lumea
magistraturii este plină de specimene atinse de un morb intratabil: morbul
corupției (nu o spun eu, o spune DNA-ul, care a întocmit dosare la cel puțin
75% din magistrați). Legislația dinainte era una coercitivă, severă, acum este
un haos total, judecătorii având de pritocit nu mai puțin de 16 000 de legi,
OG, OUG, acte normative, acum avem și Ordonanțe Militare, un talmeș-balmeș de Turn Babel, cu sute de acte normative
contestate la Curtea Constituțională,
în fiecare an, cu milioane de dosare aflate pe masa judecătorilor, încât acești
nenorociți în robe negre ajung să judece circa 80-90 de dosare într-o singură ședință,
cu căuzași ale căror procese durează ani și ani, cu pagube de sute de milioane
de euro, dar care nu pot fi recuperate sau
”nu trebuie recuperate”
(vezi megaafacerile Microsoft sau EADS). Diferența dintre atunci și acum
este însă una de ordin financiar; sinecurile de serviciu, unicate în peisajul pensionăresc actual, vin să compenseze
eforturile magistraților, la concurență cu cele ale parlamentarilor sau mai
marilor din serviciile de siguranță națională, aproape să ajungă veniturile
medicilor;
Și
atunci, și acum, în România, singura forță politică conducătoare este sistemul
monopartinic, atunci PCR, acum Partidul
Național Neomarxist Liberal (P. N2. L.), oricum s-ar fi numit
acesta: FSN, PSD, PNL, Patrulaterul Roșu,
Alianța Civică, Convenția Democratică, Uniunea Salvați România etc forța sa fiind bazată pe intervenția,
sprijinul serviciilor secrete și politrucilor politici, și pe principiul
ornito-logic ”Suntem la putere ! Ciocul
mic!”
Și atunci, și acum, opozanții politici
vor fi arestați, sub presiunea voinței maselor: Jos corupții, dușmani ai poporului, la pușcărie cu ei ! Acum se
preconizează ca bogătașilor pensionari să le fie confiscate pensiile,
considerate ca fiind dobândite nesimțit, eventual impozitate cu 95 % cele mari,
cu 45 % cele mijlocii, cu 20% cele modeste, până în 400 Euro !
Și atunci, ca și acum, oamenii vor fi
obligați să muncească pe brânci, forțat, înainte chiar sâmbăta și duminica,
acum prin obligarea lor de a munci până la 70 de ani, sau mai recent prin telemunca la domiciliu, pentru a distruge în acest fel mediul
familial, liniștea și sensul căminului.
Și atunci, și acum, se interzice efectuarea de
concedii de odihnă în străinătate, precum se întâmpla odinioară, după modelul
din Coreea de Nord, acum și în România zilelor noastre, din motive de pandemie.
Și atunci, și acum, nimeni nu mai
poate părăsi țara, fără pașaport, înainte doar dacă voiai să vizitezi Măreața Uniune, acum ai liber să ieși din
țară, dar numai în Măreața Uniune Europeană, (MUE), mai ales în Germania,
țara de suflet a actualului președinte, eventual cu pașaport de vaccin COVID, cum preconizează OMS !
Și atunci, ca și acum, procesul
electoral este exemplul cel mai elocvent al dictonului ”afară e vopsit gardul, înăuntru e leopardul”, cu singura diferență
că, înainte vreme, indiferent cum votai, procentul era de 99,9 % pentru cine
trebuie, iar acum, indiferent cum votezi, iese cine trebuie, cu procente mai
mici, să nu bată la ochi ! Asemănare esențială: nu contează cine votează,
contează cine numără !
Și înainte, și acum, forul legislativ este
o bășcălie, cu aparențe de for de reprezentare democratică a poporului, în care
acced, adică pot să candideze, sau să rămână,
doar cei care obțineau numai două vize de conformitate cu sistemul
politic, de la Partid și de la Secu, acum avizele sunt în floare, de la CNSAS,
de la ORNIS, de la ANI, de la presa constituită în tribunal deontologic.
Și atunci, și acum, legile se aprobă
pe bandă rulantă, fără a se discuta, fără a se propune amendamente, precum se
petrecea în Marea Adunare Națională,
acum legile se votează în Parlament prin
adoptare tacită, prin ridicare de mână, la comanda liderului de grup, prin
măsluirea votului, prin votul multiplu etc.
Și atunci, și acum, belferii
regimului aveau la dispoziție Volga
la scară, casă în Cartierul Primăverii,
Cotroceni, Casa Poporului pentru elite, pe care nu au mai apucat să o
populeze, acum avantajele s-au înmulțit: Volvo
la scară, Casa Poporului cu numeroși consilieri parlamentari la dispoziție,
secretară la….., pardon la birou, deplasări cu zecile pe an, în străinătate,
pensii speciale, orar de lucru redus, fraierii cinci zile pe săptămână,
parlamentarii doar trei zile, restul timpului chipurile în circumscripție, hai
maxim patru zile pentru cei cu funcții de conducere.
Și atunci, și acum, politica externă
este modelată după instrucțiuni, directive venite din exterior, punând în
practică politica Cominternului, acum
acesta este înlocuit cu instrucțiuni, directive, venite de la Măreața Uniune Europeană (MUE), de la
Washington.
Și înainte, și acum, România face
parte dintr-un pact politico-militar, căruia i se subordonează, înainte se
numea Pactul de la Varșovia, acum se
numește alianța NATO, în cadrul
acestor structuri de securitate colectivă România punând la dispoziție baze
militare, soldați, cheltuind pe înarmare sume uriașe.
Și înainte, și acum, Secu este puternică,
supraveghind tot, dispunând de 14 000 de cadre, controlând corespondența, convorbirile
telefonice, dar existând o entitate de
care asculta cu teamă, partidul, în
timp ce acum avem 7 servicii de securitate, cu un efectiv uriaș, cu bugete mai
mari decât cel al culturii și învățământului, la un loc, care controlează tot,
supraveghează absolut orice, și cărora nu le este teamă de nimic, fiindcă fiind
o rotiță într-o structură piramidală, al cărei vârf nu este cunoscut, pot
manipula, pardon, proteja chiar și pe șeful statului, pe primul ministru,
parlamentari, absolut toate partidele, ziarele, televiziunile ș.a.m.d., adică
trecând de la stadiul de entitate puternică, la cel de atotputernică
Și înainte și acum Secu poate interveni într-un proces penal, civil, de
orice natură, în mod discreționar, încălcând orice Cod de Procedură, fără a da
socoteală nimănui, transformându-l în realitate într-un proces politic, sub
forma unor procese de drept comun.
Și atunci, ca și acum, avem nenumărați activiști de partid,
propagandiști, ierarhizați pe căprării ierarhice: atunci în CC, în comitete de
partid județene sau municipale, orășenești sau comunale, acum aceeași activiști de viță nouă se numesc însă
oameni politici, de fapt oameni de
afaceri mascați, lideri de opinie, influenceri, postaci,
răspândaci, troli, care nu fac altceva decât să ducă campanii conforme liniei
politice trasate de noua putere neomarxistă, respectiv Partidul
Național Neomarxist Liberal (P. N2. L.)
Concluzii
Ceea ce propuneau în ultimul pătrar al secolului trecut reprezentanții Noii Ordini Mondiale și anume ”Convergența sistemelor” (respectiv realizarea
unui sistem mondial unic, care să îmbine capitalismul cu comunismul, prin
exploatarea maselor ignorante, prin punerea lor sub o ascultare totală), pot fi
fericiți: în România experimentul a reușit în totalitate.
România a fost vandalizată, vasalizată,
valorificată de Marea Uniune Europeană,
de marile puteri ale lumii, ca piață de desfacere, ca rezervor ieftin de forță
de muncă, ca teren pentru efectuarea de experimente dintre cele mai
primejdioase, recent privind vaccinarea sau folosirea unor medicamente
interzise în alte țări.
De asemenea, experimentul ” ZEG” (Zero
Economic Growth - Creștere Economică
Zero), s-a îndeplinit cu succes în România timp de 30 de ani, atingând
apogeul prin actualul Lock Down.
Să fim optimiști, repornirea economiei în țara noastră este cel mai ușor
lucru, fiindcă demarezi activitatea unei economii curate, ecologizate, atinsă de ”zero
economic growth„ în ultimii 30 de ani, chiar obișnuită cu acest ”lock
down”, oricum spitalele deja duduie, marile complexe comerciale de asemenea,
video-chatul a avut profituri uriașe, păcat că neimpozabile, poliția, armata,
băncile deja funcționau la capacitate maximă, corupția nu s-a oprit
niciodată, va fi mai greu cu Vama Veche și hotelurile, cu
agricultura, fiindcă Dumnezeu este supărat pentru închiderea bisericilor,
astfel încât va lua măsuri de retorsiune !
Viena, 1 Mai
2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu