În acest mohorât sfârşit de toamnă, o veste bună ne vine de dincolo de Prut: vineri, 21 noiembrie 2025, cu ocazia Hramului municipiului Cahul, pe Aleea Personalităţilor din Parcul Central „Grigore Vieru”a fost inaugurat bustul poetului Andrei Ciurunga. La mai bine de optzeci de ani de când, după ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice, acesta, împreună cu mama şi bunica sa, se refugiase în România, stabilindu-se pentru câţiva ani la Brăila. Nici nu bănuia atunci că exilul său va fi pentru totdeauna, chiar dacă după 1990 va avea posibilitatea de a-şi revedea locurile natale. Căci, din cauza problemelor grave de sănătate cu care s-a confruntat în ultimii ani de viaţă, nu a reuşit să-şi mai vadă visul împlinit.
Ideea amplasării unui bust al
poetului Andrei Ciurunga în localitatea natală este mai veche. La 31 august 2019, când în scuarul din apropierea Palatului de
Cultură ”Nicolae Botgros” s-a inaugurat bustul lui Mihai Eminescu, la finalul
discursului ţinut cu acea ocazie, îmi exprimam speranţa „că
ne vom revedea și anul viitor la o manifestare similară, la dezvelirea bustului
lui Andrei Ciurunga, cel mai mare poet pe care Cahulul l-a dăruit literaturii
române și de la nașterea căruia, la 20 octombrie, se vor împlini o sută de
ani”.
Dar
n-a fost să fie atunci, Covidul de tristă amintire, instalat la început de lună
martie, punând lacăt pe vieţile şi pe toate acţiunile noastre pentru o
îndelungată perioadă de timp. Totuşi, în ciuda tuturor restricţiilor impuse de
acesta, la 31 octombrie 2020, Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” din
Chişinău a găzduit vernisajul unei expoziții și un medalion literar intitulat „Centenar.
Andrei Ciurunga, poetul temnițelor comuniste”. Manifestarea a inclus o
expoziţie de carte, fotografii şi scrisori ale poetului, lansarea cărții „Corespondență
Andrei Ciurunga-Constantin Reabțov”[1] şi
prezentarea unui film realizat de o echipă a Uniunii Scriitorilor din R.
Moldova la Bucureşti, acasă la Andrei Ciurunga.
În dezbaterile care au
urmat acestor momente, Arcadie Suceveanu, preşedinte al Uniunii Scriitorilor
din R. Moldova la acea vreme, a afirmat că a discutat cu primarul municipiului
Cahul despre posibilitatea ridicării bustului poetului Andrei Ciurunga, proiect
care ar putea fi finalizat în perioada următoare.
S-au scurs încă doi ani până când, într-o
şedinţă din cursul lunii septembrie 2022, Guvernul R. Moldova a aprobat
edificarea la Cahul a unui monument în memoria victimelor deportărilor
staliniste şi a bustului poetului Andrei Ciurunga. În urma concursului de
selectare a proiectului pentru realizarea bustului a fost ales proiectul depus
de către Sergiu Ganenco,
membru al Uniunii Artiştilor Plastici din R. Moldova, sculptor care a realizat
şi bustul lui Mihai Eminescu.
Şi iată-ne, acum, la 21
noiembrie 2025, când, într-o atmosferă de mare sărbătoare, într-o zi cu
semnificaţie aparte pentru aşezarea de pe Valea Frumoasei, bustul poetului
Andrei Ciurunga este dezvelit în
prezența Preasfințitului Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, a Primarului
Municipiului Cahul, Nicolae Dandiș, a Excelenței Sale Gabriel Nicola, Consulul
General al României la Cahul, a reprezentanților Asociației Foștilor Deținuți
Politici din România, a consilierilor locali, a conducătorilor instituțiilor
publice locale, dar și a numeroșilor iubitori de cultură și de valori spirituale
românești.
Manifestarea a început cu slujba de sfinţire a
bustului poetului originar din Cahul, oficiată de Preasfinţitul Părinte
Veniamin, ajutat de un sobor de preoţi. „Din nefericire, destinul oamenilor
demni și vrednici a fost marcați de grele încercări în a doua jumătate a
secolului trecut, iar astăzi constatăm nedreptățile și abuzurile la care au
trebuit să facă față. Ei au supraviețuit datorită credinței puternice în
Dumnezeu și a nevinovăției, smerenia le-a făcut viața mai ușoară, iar Duhul
Sfânt i-a ocrotit în toate momentele vieții, ei nu erau singuri, ci cu
Dumnezeu. În temnițele comuniste au înțeles rolul rugăciunii și tainele
scripturii, au deveniți mai conștienți de timpul vieții și de valoarea
libertății”, a afirmat în discursul său PS Veniamin.
„Mulțumesc
mult prietenului Mihai Chirica, primarul municipiului Iași, pentru suportul în
realizarea acestui proiect important pentru patrimoniul nostru
cultural-istoric. Mulțumesc și autorului lucrării, sculptorul Sergiu Ganenco.
Îndemn pe iubitorii de Neam și Țară și nu numai, să-i citească poeziile
poetului Andrei Ciurunga,” a spus, la rândul său, Nicolae Dandiș, primarul municipiului.
Au urmat şi alte alocaţiuni, între care cele
susţinute de Gabriel Nicola, Consulul General al României la Cahul, de autorul
bustului, sculptorul
Sergiu Ganenco, dar şi de către doamna Doina Focşa, fostă preşedintă a
Despărţământului ASTRA ,,Iulia Hasdeu"
de la Cahul, singura dintre toţi cei prezenţi care l-au cunoscut personal pe
Andrei Ciurunga[2].
La
dezvelirea bustului poetului Andrei Ciurunga, discipolii Teatrului Studio „Masca” din Cahul, teatru iniţiat şi condus de Alina Carp, actriţă la Teatrul Republican
Muzical-Dramatic „B.P. Haşdeu”, au participat cu un recital de
poezii dedicate creaţiei şi memoriei sale, aducând astfel un omagiu emoţionant
personalităţii celui care a fost supranumit „poetul cumplitului Canal”.
Aşa cum am arătat la început, monumentul,
realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Iași, care a finanţat proiectul cu
75.000 lei româneşti, a fost aşezat într-un spațiu simbolic al orașului, menit
să păstreze vie memoria marilor personalități culturale ale Basarabiei.
Ansamblul se compune din bustul din bronz al poetului, amplasat pe un postament
din piatră de Cosăuţi, înalt de 1,90 m, astfel încât acesta să se încadreze
estetic în Aleea Personalităţilor din Parcul Central.
Aşadar, putem afirma că, după zeci de ani de peregrinări,
poetul Andrei Ciurunga a revenit acasă. Acasă, adică la locul pe care l-a
părăsit într-un moment tragic al existenţei sale, de unde „Am plecat cu
versul către marea febră./ Undeva, în urmă, dincolo de Prut,/ rămâneau
salcâmii, cartea de algebră,/ buzele părtaşe primului sărut...// Într-o zi,
când toate ne vor fi postume,/ lacrima, surâsul, zborul îndrăzneţ,/ se
va-ntoarce poate, obosit de lume,/ Versul, numai versul, fără cântăreţ...”[3]
Ce
ar mai rămâne de făcut pentru Andrei Ciurunga? Două ar fi direcţiile în care
apreciez că trebuie acţionat în perioada următoare: recuperarea în
integralitate şi publicarea operei şi corespondenţei poetului şi amenajarea
mormântului acestuia de la Bucureşti.
În
ceea ce priveşte prima direcţie, este binecunoscut faptul că, până în ultimele
sale clipe de viaţă, Andrei Ciurunga a scris şi a colaborat la diverse
publicaţii din România (Brăila, Bucureşti, Oradea ş.a.) şi R. Moldova, multe
din articolele şi poeziile sale, în afara celor publicate în câteva volume, încă
aşteptând să fie adunate şi tipărite în noi tomuri. După 1990, poetul însuşi a
tipărit, de multe ori pe cheltuială proprie, o parte din creaţiile sale, dar
mai sunt foarte multe altele apărute în diverse publicaţii (reviste, ziare,
almanahuri etc.), uneori greu accesibile chiar şi publicului avizat, care ar
trebui adunate şi tipărite în volume distincte.
În acest sens, lăudabilă
este iniţiativa Editurii „Ştiinţa” de
la Chişinău, care, în 2018, a republicat poeziile şi memorialistica lui Andrei
Ciurunga apărute în 13 volume anterioare (Melancolie-1936, În zodia
cumpenei-1939, Cântece de dor şi de război-1944, Decastihuri-1968, Vinovat
pentru aceste cuvinte-1972, Argumente împotriva nopţii-1976, Echivalenţe-1978,
Gestul împăcării-1983, Poemele cumplitului Canal-1992, Lacrimi pentru Basarabia-1995,
Versuri pentru Ina-1996, Poeme cu umbre de gratii-1996, Memorii
optimiste-1992).[4] La acesta aş adăuga volumul
îngrijit şi tipărit personal, la 20 de ani de la trecerea în eternitate a lui
Andrei Ciurunga, care include o serie de poezii umoristico-enigmistice
publicate de acesta în revistele bucureştene „Rebus” şi „Flacăra
Rebus”, în perioada 1979 – 1990.[5]
Referitor la mormântul de
la Bellu al poetului, acesta se află într-o stare precară, Andrei Ciurunga
neavând moştenitori direcţi care să aibă grijă de el. La comemorarea din 2020,
menţionată mai devreme, domnul Arcadie Suceveanu afirma că va discuta în acest
acest sens cu omologul său de la Bucureşti, astăzi regretatul Nicolae
Manolescu, pentru a-i cere sprijin în vederea amenajarea mormântului lui
Ciurunga. Poet care, de altfel, a fost membru şi al Uniunii Scriitorilor din
România. Dar nimic nu s-a întâmplat ulterior.
În primăvara anului 2022, împreună cu medicul Alexei
Păluţă şi cantautorul Viorel Burlacu, ambii cetăţeni români de peste Prut, dar
care astăzi trăiesc şi muncesc la Bucureşti, am trecut pe la mormântul poetului,
unde am discutat şi cu preotul paroh al cimitirului. Fiind înhumat într-un
mormânt cu mai multe persoane, în urma indiciilor date de preotul paroh, după
mai mult timp şi încercări repetate de contactare, am reuşit să iau legătura cu
unul dintre proprietarii locului de veci, căruia i-am spus ce doream să facem
(curăţirea locului, repararea gardului care înconjoară mormântul şi ridicarea
unei cruci). Fiind de acord cu cele prezentate, am convenit să ne întâlnim cu
acesta după câteva săptămâni, pentru a discuta direct anumite detalii care ţineau
de lucrările pe care intenţionam să le efectuăm. Dar implicarea crescândă a
domnului Păluţă în sprijinirea Ucrainei după invazia rusă şi lipsa de timp a acestuia, coroborată cu o
oarecare circumspecţie a proprietarului locului de veci, ne-a făcut să
abandonăm ideea.
Ulterior, am trecut de mai multe ori pe la mormântul lui
Andrei Ciurunga, fie pentru a-i aprinde o lumânare, fie pentru a-l curăţa de
iarba şi lianele care îl năpădesc mereu.[6] Dar
acest lucru este prea puţin, Andrei Ciurunga merită mult mai mult. Poate
cândva, până nu va fi prea târziu, cineva, o instituţie sau autoritate se va
implica în amenajarea mormântului. Astfel încât poetul să-şi găsească liniştea
şi odihna pe care le merită cu asupră de măsură.
Ionel
Novac
[1] Ionel Novac, „Corespondenţă Andrei Ciurunga-Constantin Reabţov”,
Bucureşti, 2020
[2] Vezi https://luceafarul.net/andrei-ciurunga-constantin-reabtov-reintalnire-dupa-o-viata
[4] Andrei Ciurunga, „Scrieri”, colecţia „Moştenire”, Ed. Ştiinţa, Chişinău, 2018
[5] Andrei Ciurunga, „Versuri cu cimilituri, II”, Bucureşti, 2024.
Volumul a fost întocmit pe modelul celui publicat de autor în 1997, „Versuri cu
cimilituri”, Ed. Sagittarius, Bucureşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu