SCRISOAREA IULIEI HAŞDEU către părinți de MARIN VOICAN

  

Dintr-o lume-ndepătată,

Unde Timpul, niciodată...

Să-l măsori, nu s-ar putea,

Vă trimit scrisoarea mea.

 

Spaţiul care-i străbătut

De mintea omenească,

Este-al vieții... infinit –

Veşnicia  Lui, cerească.

 

Planete, comete, stele...

Se atrag, rotesc, resping:

Tu dai viaţă şi durere...

Prea iubite  Demiurg!

 

Din superba armonie...            

Arzi planete și cu stele,

Domnești peste-mpărăție,

Dar n-ai milă pentru ele.

 

Te distrezi și arzi în haos,

Mii de astre ce-ai născut:

Căci n-ai clipă de repaus –

În Univers stele noi ai făurit

.............................................
Din taina aceasta, sfântă,

Din lumea necunoscută,
Vă trimit o stea ce cântă,
Care sufletu-mi frământă.

Spațiul, ce l-am colindat, 
Prin Cuvânt dumnezeiesc,
N-are margini: ne-ncetat
Caut taina, n-o găsesc...

........................................
Pământu-i corabie vie,

În jurul Soarelui sfânt,
Şi tot merge-n galaxie...
Ca o rugă-n legământ.

 

Și de-aici, din depărtare
Grăește-a mea scrisoare:
„Nu e moarte, e schimbare,
Curat suflet spre înălțare.”

.............................................
Tot ce piere, se transformă,

Și din haosul adânc....
Nu dispare, prinde formă
Sufletu și-al nostru gând.

Cel ce crede și-a sperat

Într-a tainei biruință...

Nemurirea-a câștigat

Prin a duhului voință.

.........................................
Universu,-n rugă crește,
Și în Duh se regăsește;
Iar în galacticu-i zbor –
Sfântu-i har, înălțător!

 

Bun Printe, ‘aprizi dorința

Oamenilor, și credința...
Prin a stelelor chemare,

Și dai blânda cuvântare

Trupului ce se destramă,
Sufletul merge la vamă...
Nu în moarte, ci-n trăire –
Noua taină-i doar iubire!

Din tăcere se-ntrupează
Totul ce ne guvernează,
Și-n spre cerul fără grai,
Ajungem, Doamne, în Rai!

..............................................

Mamă dragă, nu mai plânge,
Lacrima ta,-n cer se frânge,
Se transformă-n stea curată,
Lumină, și iubire adevărată!

N-am murit, doar sunt  plecată
Într-o lume nouă, luminată,
Unde nimic nu mai doare,
Aicea-i fericire și-nălțare!

Am trecut din trup, în vis,
Din pământ spre Paradis,

Iar de tine mi-este  dor...

Să m-alinți și să te ador.

 

Să mă chemi și să-ți aud
Glasul dulce și profund...
Știu că ochii tăi tot plâng
Și de dorul meu se frâng.

..............................................
Tată bun, suflet cinstit,
M-ai chemat din infinit,
În cel loc de rugăciune,
Că ți-e tare dor de mine.

 

Ți-am  spus: „Mi-e bine,
Dragă tată, căci în sine
Nu e moarte, doar iubire,
Altă lume-n despărțire.

 

Eu, aici, din duh și  dor,
Mi-am făcut din vis izvor,
Am să  vin din zări senine,
Ca să fiu mereu cu tine!”

............................................

 

Mamă scumpă, mama mea

Când pe cer zărești o stea:

Eu sunt... care mă  cobor

Și... de voi mi-e tare dor!

 
Rugăciunea ta e blândă,
Un alean care mă-ncântă:
Te iubesc din veșnicie...
Îmi ești vers de poezie.

Somnul dacă te va frânge,
Vin la mine, nu mai plânge!
O,  lacrima ta-i plină dor,
Cu-un zâmbet nemuritor.

.............................................

Eu sunt glasul ce răzbate
Din tăceri nemăsurate...
De pe drumuri de lumină
Unde clipa nu se-nchină,

Unde timpul nu mai doare,
El se naște din izvoare

Din gândire și simțire —
Și a duhului sfinţire...

Când planete se rotesc,
Și comete strălucesc,
Căci din haos și lumină
Prinsa *dorul rădăcină.

Unde sufletul, zburând,
Se revarsă peste gând.

Iar Calea Lactee-n noapte
E drumul ce ne desparte.

.........................................

Demiurg, a Ta Putere,
A dat candida vedere,
Și prin Spiritu-Ţi  învii
Prin atomi și galaxii:

 

Universu-i viu altar,...
Fără margini de hotar;
Steaua-n care voi apare –
E o lume... înfloritoare.

 

Izvorăște ca o stâncă...

Din tăcerea cea adâncă,

Din Cuvânt și veșnicie –

E domneasca împărăție!

El ni-i totul: este viață,
Ne dă suflet și povață,

Și curge în mii de sfere
Stinse în marea durere.

 

Stele nasc, stele dispar...

În neant, în al cerului altar,
Căci în veci va fi Lumină...

Prin iubirea Lui... divină!

                               ..........................................

Din iubirea Ta cerească

Ne-ai dat viața, dar sublim...

  Lumea-ntreagă, pământească:

  Doamne, Ție-Ți mulțumim!

 

Ne-ai dat, să ne bucurăm:

Codri, munți și cu izvoare...

Doamne, Ție ne-nchinăm:

Lumină sfântă de soare!

 

Ne-ai pus în inimi iubire

Și în suflet duhul sfânt:

Slavă Ție, mulțumire,

Pace fie pe pământ!...

 

Când privesc cerul cu stele,

N-am putere, slabă-mi sunt;

Aș voi să-ajung la ele,

Să tot zbor în infinit....

 

Să ajung în sfântul Rai,

În cor de îngeri să cânt...

Sfinte, putere să-mi dai,

Să mă-nalț de pe pământ.

 

Căci în marea Ta iubire...

Ai brodat cerul cu stele,

Doamne, adu-mi nemurire –

Să fiu... veşnică ca şi ele!

 

Numai locul, forma, poate…

Voi schimba din când în când:

De e viaţă, sau de-i moarte,

Am și spaţiu, am și timp.

 

La Tine mă-nchin în zori,

Simt iubirea de părinte...

Tu-mi dai sfat adeseori

Cu-nțeleptele-Ți cuvinte.

 

Din cuvinte-ai sădit flori

În „Grădina vieţii mele”

Le-ai dat sunet de viori,

Aripi ca să zboare-n stele,

 

Să urce spre zări albastre:

Sfinte sunt, le știe-o lume:

Ele-s dorurile noastre...

Armonii pe mii de strune,

 

Stropite cu-nțelepciune

Şi cu-a ochilor lumini...

Doamne, mai fă o minune

Să stau cu părinții buni!...

 

Ție-Ți mulțumesc, Părinte,

Din inimă Te slăvesc!...

Și Te purt mereu în minte,

Căci din suflet te iubesc!

 

Marin Voican