Victor Eminescu, personaj al unui film de aventuri realizat la Hollywood ! Un afiş de cinema din perioada celui de al Doilea Război Mondial făcea cunoscut publicului american un nou film, intitulat „Agentul Secret al Japoniei”. Spectatorii aveau posibilitatea să urmărească jocul lui Frank Puglia în rolul lui Victor Eminescu, pe Steven Geray în rolul lui Mulhauser, alias Constantin Alecsandri, şi Hermine Sterler în rolul Doamnei Alecsandri ! Personaje de film, purtând nume româneşti ! De aceea, înainte de a vedea cine a fost Victor Eminescu în realitate, să spunem câteva cuvinte despre această creaţie cinematografică.
După cum bine a remarcat şi critica de specialitate, “Agentul Secret al Japoniei” pare a fi un fel replică de mâna a doua la celebra CASABLANCA, creaţie a studiourilor Warner Bros. Roy Bonnell, personajul principal, interpretat de Preston Foster, este un american cinic, patron al unui club de noapte din Shanghai. Acuzat de încălcarea legii în SUA, el preferă să stea deoparte de politică, cât mai departe de ţara sa. Observând mulţimea de spioni japonezi, care cumpără în neştire proprietăţi în China, începe să nutrească sentimente patriotice. Se întovărăşeşte cu Kay Murdock, agent secret al Marii Britanii ( rol jucat de Lynn Bari), astfel încât Bonnell însuşi se trezeşte a fi spion, punându-ţi viaţa în pericol pentru a comunica reprezentanţilor Marii Britanii rapoarte secrete, cu privire la activităţile inamice .

Lansat în primăvara anului 1942, filmul amintit – o realizare a studiourilor „Twentieth Century-Fox” – are un merit cert: a surclasat alte case de film cu această primă versiune artistică a evenimentelor de la Pearl Harbour. Totuşi, "The Secret Agent of Japan" este o dramă de mâna a treia. În ciuda strădaniei de a crea o atmosferă lugubră, că se discută despre coduri, jocul actorilor lasă de dorit, cu excepţia lui Preston Foster.
Din nefericire, cu toate eforturile sale, Foster pierde partida iar Pearl Harbor este luat prin surprindere. Scenariul este realizat de John Larkin, regizor fiind Irving Pichel iar producător Sol M. Wurtzel.
Rolul lui Victor Eminescu este jucat de un cunoscut actor sicilian Frank Puglia, cel care, tot în 1942, rămânea în conştiinţa spectatorilor cu un memorabil rol secundar, din capodopera „CASABLANCA”: simpaticul negustor marocan, care scădea preţul pentru cumpărătorii ce se dovedeau a fi prietenii lui Rick Blaine (Humphrey Bogart). Tot din distribuţie ne atrage atenţia un nume: Steven Geray, actor născut la Uzhgorod, la 10 noiembrie 1899. A jucat ani buni pe scena Teatrului Naţional Maghiar, debutând însă în Marea Britanie în filme jucate în limba engleză, ajungând în SUA în 1941.
Pentru început, o întrebare: Cine a fost acest Victor Eminescu? Nimeni altul decât nepotul lui Mihai Eminescu!
Se ştie că Gheorghe şi Raluca Eminovici au avut 11 copii: 7 băieţi şi 4 fete (Şerban, n. 1841; Nicu, n. 1843; Iorgu, n. 1844; Ilie; Mihai, n. 1850; Aglaia, nr. 1851; Harieta, n. 1854; Ruxandra, Marghioala şi Vasile; În sfârşit, Matei, mezinul familiei, (n. 1856) va juca un rol important în biografia postumă a lui Eminescu.
Matei Eminescu a urmat cariera armelor, ca şi Iorgu. A absolvit Şcoala de Ofiţeri din Iaşi în anul 1876.
În Războiul pentru Independenţă a dat dovada de mare spirit de sacrificiu şi abnegaţie, drept pentru care i se spunea „Eroul”. Matei Eminescu a început campania din Bulgaria ca sublocotenent în Regimentul 4 linie. A luat parte la luptele de la Smârdan şi a fost decorat cu Steaua României clasa 5-a, cel mai vechi ordin naţional, creat sub Cuza Vodă.
A mai participat şi la blocada Plevnei, fiind decorat cu ”Virtutea Militară”. În total, 6 decoraţii şi ordine româneşti şi ruseşti. A mai făcut parte şi din Regimentul 5 de linie. Fire impulsivă, dar având un dezvoltat simţ al dreptăţii, Matei Eminescu nu a suportat regimul cazon, drept pentru care a avut conflicte chiar cu generalul Pencovici, pe care l-a făcut „civil in uniformă“;
La 5 februarie 1880, se căsătoreşte cu Matilda Ilian Iosefescu, profesoară de română și istorie la Liceul de fete din Brăila. În anul 1889, divorţând de prima sa soţie, Căpitanul Matei Eminescu este mutat de la Regimentul 9 Dorobanţi, cu garnizoana în Brăila, la Regimentul 32 Dorobanţi, cu garnizoana în Mizil, în calitate de Comandant al Companiei a 2-a. Aici se căsătoreşte cu Ana Condeescu. Din această a doua căsătorie, Matei a avut 4 copii:
- Lelia, decedată la vârsta de 2 ani din cauza unui crup difteric;
-Ecaterina(m.1970), căsătorită cu Alexandru Persu, având trei copii cu acesta și anume:
Ioan-Spiru (inginer, n. 1912) - fără urmaşi. În ultima parte a vieții se stabilise la Brașov.
Anton-Eugen (1914-1934) - Bucureşti.
Sanda (n. 1930 - metalurgie) căsătorită cu Florea Oprea, are doi copii:
Florin-Viorel (n. 1967) - Facultatea de Mecanică- Galaţi şi Marina-Ioana (n. 1954 - Inst. Politehnic - Bucureşti).
Fiii Ioanei Marina, căsătorită NicoIae Olaru, sunt Matei-Alexandru (n. 1983) şi Mihnea-Ioan (n. 1987).
-Hanibal (decedat la vârsta de 16 ani din cauza unei peritonite)
-Gheorghe Eminescu (1 iunie 1895 – 6 iunie 1988), istoric şi memorialist. Acesta din urmă a îmbrăcat, la rândul său, uniforma armatei române, urcând în ierarhia militară până la gradul de colonel.
Căsătorit cu Elena Labunțeva, a avut o fiică: Iolanda Eminescu (1921 - 1998), eminent jurist, specialist în domeniul Dreptului de Proprietate Intelectuală, prima femeie judecător din România. Fiica Iolandei, pe nume Roxana Eminescu (n. 1947 - Facultatea de Filologie din Bucureşti), cadru didactic al Universității din Brest, la catedra de limbă portugheză, locuieşte în Franţa împreună cu fiul său, Răzvan-Ionuţ Eminescu (n. 1983), jurist.
Din cei 12 descendenți ai Poetului, prin fratele său Matei, doar 7 (şapte) mai poartă așadar numele de Eminescu.
Dar, să revenim la fratele Poetului. Din cauza unor repetate conflicte cu superiorii săi, Matei demisionează din armată în 1892. În 1897 se desparte de cea de a doua soţie, căreia i se încredinţează creşterea copiilor, pe motiv că soţul avea un temperament violent.
Ulterior, a urmat cursurile „Institutului Politehnic din Praga“. În anul 1925 s-a stabilit în Bistriţa - Năsăud, cea de a treia soţie a sa, Silvia Maieru fiind din Bistriţa. Încetează din viaţă la Bistriţa, la 12 Decembrie 1929, în vârstă de 73 de ani. În ultimii ani de viaţă, a locuit într-o clădire construită în anul 1910, situată actualmente pe Bulevardul INDEPENDENŢEI, la nr. 24 .
Matei a rămas în conştiinţa posterităţii drept editor temporar al poeziilor lui Eminescu. Desigur, nu trebuie omis şi demersul făcut cu asiduitate pentru a intra în posesia dreptului exclusiv de a tipări opera fratelui său. În acest sens, el soma pe Socec, la 10 decembrie 1894, să înceteze să editeze şi să vândă scrierile fratelui său. „În calitate de moştenitor a defunctului meu frate Mihai Eminescu”, cere în acţiunea îndreptată împotriva librarului bucureştean ca acesta să fie „ condamnat să-mi plătească suma de şase zeci mii lei (60.000) drept daune ce mi-a fost cauzat prin faptul că a editat şi pus în vânzare cărţi ale defunctului meu frate, a căror proprietate literară este a subsemnatului (…) cer dobândă, cheltuieli de judecată şi timbre etc”.
Aceleaşi insistenţe juridice, venite din partea lui Matei Eminescu, îl vor determina, mai târziu, pe Maiorescu, să grăbească transferul manuscriselor şi cărţilor lui Eminescu către Academia Română (1902, 1904), sub formă de donaţie.
Se poate spune că, exceptând o parte din erorile făcute, Matei a încercat să păstreze vie în memoria contemporanilor viaţa şi opera fratelui său. De aceea, el publică date biografice despre Eminescu, imediat după trecerea sa la cele veşnice. Din nefericire, o parte dintre informaţii nu erau riguros exacte. Astfel, într-un articol apărut la 16 iulie 1889 în revista “Fântâna Blanduziei”, Matei afirma că Eminescu s-ar fi născut la Dumbrăveni, Judeţul Botoşani, în anul 1848, luna noiembrie 8. (I.E. Torouţiu, „Studii si documente literare”, IV, 1933, p.276
Însă, în ciuda acestor inexactităţi, Matei Eminescu a mai făcut un lucru extraordinar: a salvat biblioteca fratelui său, aflată în locuinţa lui Slavici, din str. Amzei nr. 16 .
Gândul lui era de a dona aceste cărţi unei instituţii de cultură. Astfel, în luna mai 1895, Matei se adresează în scris Fundaţiei Universitare din Bucureşti, arătând directorului de atunci, C. Rădulescu - Motru, intenţia sa de a dona tezaurul de cărţi al poetului, dar şi altele din biblioteca sa personală, alăturând o primă listă. Donatarul nu acceptă decât o parte din fondul Eminescu, sub motiv că biblioteca deţinea deja o parte din cărţile amintite. Din nefericire, preţioase piese ale acestei donaţii, prima de acest fel, în ordine cronologică, au dispărut în timpul evenimentelor din Decembrie 1989. În pârjolul cu accente teatrale, zeci de mii de cărţi şi manuscrise de mare valoare au dispărut în mod barbar şi inutil. Din prima sa căsătorie, cu Matilda Ilian, Matei a avut un fiu, pe nume Victor Eminescu (1886 - 1948), publicist și avocat. Al doilea copil, Maria-Lucreţia (n. 1887) a trăit doar câteva luni.
Victor Eminescu, date biografice
Victor Eminescu a fost căsătorit de două ori, având cinci fiice. Cu prima soție, Eugenia Petrescu, a avut două fiice gemene: Raluca (1912-1989) şi Eugenia (1912-1982). Acestea nu au avut urmaşi.
Din căsătoria cu cea de a doua sa soție, Alexandra Basistâi din Soroca, s-au mai născut încă trei fete: Natalia (asistenta medicală - n. 1936), Aglaia Maria-Magdalena (arte plastice - n. 1938) şi Ileana-Didona Stanislav(profesoară - n. 1942).
Fiul Aglaei , pe nume Gheorghe-Mihai Eminescu, (n. 1970) trăieşte în prezent în statul Massachusetts - S.U.A.
Iulia-Adriana Eminescu-Stanislav (n. 1978), absolventă a Facultăţii de Studii Economice - Secţia germană (SELS), fiica Ilenei Didona .
Victor Eminescu a studiat Dreptul la Bruxelles dar, revenit la Bucureşti, vinde una din numeroasele case ale mamei sale, din Brăila, stabilindu-se într-o cameră mobilată pe Str. Regală (fost 13 Decembrie).
Frumos, elegant, un autentic boem, Victor Eminescu îşi petrecea viaţa la Terasa Oteteleşeanu, în compania scriitorilor. Iată cum îl descria fratele său vitreg, Gheorghe Eminescu:
„Victor era un boem, pe lângă care eroii lui Henry de Murger par simpli ucenici. Povestitor plăcut şi interesant, spiritual, la curent cu toată literatura universală, a crezut că dacă moştenea firea de boem a poetului a moştenit şi geniul” ( Gh. Eminescu, „Amintiri”, Ediţie critică de Gabriel Gheorghe, Editura Floarea Albastră, Bucureşti, 1995, p.31.) Victor Eminescu a scris, la rândul său, poezii, câteva fiind publicate de Mihail Dragomirescu în „Convorbiri Critice”, dar a renunţat, fiind conştient că numele Victor Eminescu nu putea fi alăturat unor producţii poetice minore.
Cu toate acestea, nepotul lui Eminescu făcea o figură de Mecena la Terasa Otetelşeanu, unde, în prima sală din dreapta, era o masă lungă, rezervată scriitorilor. Aici, în jurul lui Victor Eminescu se adunau cu regularitate George Gregorian, Al. George, Cazaban, Dragoslav, Victor Eftimiu şi mulţi alţii.
Care a fost, oare, soarta acestui nepot de frate a lui Eminescu în perioada în care unul dintre scenariștii de la Hollywood îi împrumuta numele pentru unul dintre personaje.
Documente editate recent de prof. univ. dr.Gheorghe Buzatu scot în evidență o parte din existența necunoscută a lui Victor Eminescu.
În luna noiembrie 1943, șeful statului, Mareșalul Ion Antonescu, primea din partea scriitorului Dumitru Moraru Slivna un memoriu succint, prin care solicita ajutorul pentru locotenentul Victor Eminescu, în etate de 57 de ani, a cărui situație era critică.
Răspunsul lui Antonescu este lapidar: ” să i se dea deocamdată 50 000 lei”. Acest cuvând, ”deocamdată”, demonstrează intenția șefului statului de a continua ajutorul pentru nepotul de frate al marelui Eminescu.

”Aghiotantul 7 noiembrie 1943
Conducătorului Statului
Președinția Consiliului de Miniștri Registratura Generală
No. 309 889/R din 12.XI.943N O T ĂDomnul Dumitru Moraru Slivna, scriitor, Președintele Căminului Cultural din Vîlcov, înaintează o petiție Domnului Mareșal, în care arată neagra mizerie în care locuiește Victor Eminescu, feciorul lui Matei Eminescu, Căpitan decedat, din Armata Română, nepotul celui mai mare poet al nostru Mihai Eminescu. Victor Eminescu are 5 copii - trei fete mici și două mari - sărac din cale afară și locuiește într-o casă intrată în patrimoniul Statului.Petiționarul roagă pe Domnul Mareșal a aprecia, dacă nu este cazul ca de ziua de 8 noiembrie, cînd la mormîntul lui Eminescu vor plînge românii, acestui ultim vlăstar al familiei eminesciene să i se vină în ajutor într-un mod oarecare, salvîndu-i în felul acesta cei 6 membri ai familiei sale. ROMÂNIA PRESEDINȚIA București 11 noiembrie 1943CONSILIULUI DE MINIȘTRI Nr. 309 889/R/943 Secția Relațiilor Departamentale13.XI.943Ionescu va plătila P.C.S.(ss) IndescifrabilCătreCASIERIA PREȘEDINȚIEI CONSILIULUI DE MINIȘTRIAvem onoare a va trimite, alăturat, Nota privind pe Dl.Victor Eminescu, rugîndu-vă să binevoiți a lua cunoștință de următoarea rezoluție a Domnului Mareșal Antonescu:"Să i se dea deocamdată 50 000 lei (cincizeci mii)".SUBDIRECTOR GENERAL,LS/ (ss) Gr. A. BasarabeanuPreședinția Consiliului de Miniștri CASSA 26 noiembrie 1943 PLĂTIT Nr. 833 Gestionar,(ss) IonescuBucurești -Str. Calarași No. 6Am primit suma de cincizeci mii lei, ajutor acordat de Domnul Mareșal Antonescu. Victor Eminescu Livret militar Nr. 1/927 al Lt. Eminescu Victor emis de Depozit 2 Geniu Mogoșoaia -26.XI.043
(ss) Indescifrabil
(Arhivele Naționale, București, fond Președinția Consiliului de Miniștri – Cabinetul Militar, Dosar 404/1943, filele 1-2)
Rămâne în continuare un semn de întrebare: cum de a ajuns acest mai puţin cunoscut în România nepot al Poetului să devină eroul unui film de aventuri, realizat la Hollywood ?!