MIHAI PETROVICI își destăinuie iubirea

”Capsa, mon amour”

de Mihai Petrovici

CRONICA ROMANA

Pentru mine Capsa a insemnat o dragoste continua.
Capsa exercita asupra mea o fascinatie si in trecut cat si acum.
O dimineata la Capsa insemna o bucurie sufleteasca, o imbogatire spirituala.
Am retrait din nou aceste sentimente cand domnul profesor Dan Dulciu m-a invitat sa vizitez Capsa dupa ce a fost renovata de catre pasionata si talentata arhitecta Adina Dinescu, una dintre cele mai importante arhitecte ale acestei tari.
Domnul Dan Dulciu iubind la fel demult ca mine Capsa, se apropie mult, indrudindu-se chiar cu boierii Capsei de odinioara.
Si cand spun boierii Capsei trebuie sa-i pomenesc pe Victor Eftimiu, pe Ion Iancovescu, pe Ion Talianu, Ion Fintesteanu, Ion Marcu, Tudor Musatescu, Nicolae Carandino, Leon Kalustian si multi altii. Am vizitat salonul splendid, martor al multor evenimente printre care si petrecerea la nunta lui Tanti Cocea, neuitata “Nana” din dramatizarea romanului lui Emile Zola, unde a triumfat alaturi de Gheorghe Storin. Ne-am reamintit in momentul cand are loc premiera piesei lui Pirandello “Henrick al IV-lea” la Bulandra, in regia lui Ciulei, de marele interpret al acestui rol Ion Iancovescu care adominat copios lumea Capsei de demult.

El spunea: “Aici, la Capsa, traiesc iar acasa dorm”. Am vorbit si despre daruitul actor, autor de comedii si reviste Nicu Kanner, figura pitoreasca a Bucurestiului de acum o jumatate de veac, pe care insusi compozitorul Kalman l-a desemnat a fi cel mai bun Boni din opereta sa “Silvia”, dupa ce l-a dirijat la Bucuresti.

Dintre toate revistele ce le-a scris, i-a ramas la inima “Ce faci asta seara?”, scrisa impreuna cu Eugen Mirea si reprezentata la “Baraseum” in plina urgie fascista.

Intr-o zi, in asteptarea unei specialitati numai a Capsei, pateurile calde, imi spune surprinzandu-ma: “Stiai ca numele celor mai valorosi revuisti romani incep cu initiala N? Iata: N. Vladoianu, N. Kiritescu, N. Constantinescu, N. Kannen, N. Stroe, N. Tanase.- Dar, maestre, indraznesc eu, pe Tanase il cheama Constantin.- Da tinere, stiu, dar el ramane Ne-muritor!”.

Frumoase zile, clipe de vis ce nu se pot intoarce. Si tot aici marele pictor Ionescu-Sin venea sa-si incarce bateriile pentru alte splendide tablouri. Admir stradania domnului profesor Dulciu de a revigora Capsa, de a face o oaza de cultura in centrul Capitalei. Am vazut acea patio creatie a doamnei Adina Dinescu (din curtea interioara) si m-am bucurat auzind ca proiectul de refacere a Casei Capsa a primit premiul Directiei Monumentelor Istorice iar aceasta mare arhitecta inamorata de sansoneta si de frumos este considerata intre cele cincizeci de femei de renume din Romania.

Tin sa multumesc si regizorului de la Radio, Mihai Lungeanu cat si celei ce-l ajuta, doamna Violeta Berbiuc, care mi-au incredintat rubrica: “Capsa mon amour” in cadrul splendidei emisiuni culturale “Capsa e viata” pe care o dorim vesnica.

Lor, celor citati le amintesc versurile dedicate unor capsisti, notate pe un vechi program de teatru de catre poetul Stefan Baciu si el trecator pe la Capsa: Pentru: Nicolae Carandino, Mircea Septilici, Ion Iancovescu, Dinu Iancovescu si amintirii lui Ionel Taranu. “Premiere adormite in teancuri de reviste/ In «Arta», in «Cortina», «Duminica» si «Bis»/ Cu snobi si cu can-canuri, cu blonde baletiste va retraiesc lumina ca intr-un straniu vis/ Sa vad pe Cocorasca in colt cu Paukerow/ Si din culise - apare zambind maestrul Max/ pluteste amintirea ca intr-un dus ostrov/ la use imi intinde biletul Titi Acs”.***“La ora cand din Mani rasuna cald ghitara/ Revad la «Comedia» pe Vasiliu Birlic/ Il caut pe nea Aurica (Munteanu), o vad pe Iarodara/ Si-aud cazand cortina in praf la «Teatrul Mic». Spre «Baraseum» se-ndreapta cand seara, trista cade/ Al. Marius si cu Stroe, pe ganduri, solitari gratar spaniol ne-asteapta la «Strul cu Colonade» si Ion Pribeagu vine grabit din Mamulari”.***“La repetitii striga in umbra Soare Soare/ Ghibericon ciocneste in curte la «Mohar»/ O, nopti de trac, de lacrimi, de zambet si sudoare/ Banjoul plange’n insuli la tropic sub un nor/ Citesc sub stele’nalte coloane vechi din «Rampa»./ Rasare Leny Caller din umbre de magnolii./ Un fluture de gheata imi vizitaza lampa/ Sacalul se’ntrupeaza venind dintre fotolii.Cu Puiu Iancovescu in nopti tarzii pe Cale;/ La Capsa doarme svartul in cesti de antracit/ Ne insotesc aplauze si bisuri si urale: Un «Heidelberg» de ceata apare la zenit! Insula Oahu, Oceanul linistit”.Aceasta poezie a fost spusa la Capsa chiar de catre domnul Niki Carandino care mi-a incredintat-o mie spre pastrare iar cea ce o mai spunea era regretata Yarodara Nigrim, admiratoare a lui Emil Botta. Am amintit-o pentru faptul ca in aceasta vara, pe 19 iulie 2005, a fost centenarul Carandino, om deosebit ce a iubit teatrul, actorii dar si artistele.

Demult eram la dansul si vine servitoarea oarecum speriata anuntandu-l ca la usa asteapta o regina. Auzind, ne-am sculat in picioare curiosi sa vedem cine este. Era artista Nationalului, Marietta Anca, intr-adevar desavarsita interpreta a reginelor. Imi exprim bucuria ca si azi Capsa se afla in maini bune caci maestrul Dan Delciu si Marian Bucur se straduiesc sa-i mentina nemurirea.

Unul din marile premii primite, consider eu, a fost faptul ca in ziua de miercuri 2 iunie 2004, ziarul parizian “Le Figaro” mentiona pe prima pagina: “Casa Capsa renaste”.

Asa ca si francezii te vor intreba: “Vii de la Bucuresti? Dar la Capsa ai fost?”. Si daca esti indragostit de Capsa, in acordurile unei sansonete interpretate de Edith Piaf, poti raspunde: Capsa, mon amour...