Din nou despre PASTOREL

Un cavaler al spiritului - Pastorel

de Mihai Petrovici
CRONICA ROMANA

Unul din cei trei cavaleri ai spiritualitatii romanesti. S-a nascut in ziua de 30 iulie a anului 1894. A fost fiul celebrului avocat Oswald Teodoreanu si frate al marelui romancier Ionel Teodoreanu.

Singur el s-a spovedit: “Cantat-am vinul si-l baui pre el./ Si-asa precum din flori slavitul soare/ Cules-am toata roua din pahare,/ Voios ca cel din urma menestrel. Am pastorit in viata vinuri rare/ (De-aceea imi si zice Pastorel). Si de la Grasa pan’la Ottonel/ Le-am pretuit, pe rand, pe fiecare”.

Pastorel a fost un mare cultivator de spirit, uneori cultiva si ironia. Era un ghidus simpatic, practica prodigios calamburul.

A scris mult, extrem de multe epigrame, dar si carti: “Hronicul mascariciului Valatuc”, “Un porc de cane”, doua volume “Tamaie si otrava”.

Multe epigrame scrise de anonimi i s-au atribuit lui. Eu fiind un admirator si un apropiat al gazetarului Leon Kaustian (cel care l-a cunoscut pe Pastorel), acesta mi-a spus ca Al.O. Teodoreanu era un om vesel, soltic si un simpatic chefliu.

Iata ce mi-a mai spus marele gazetar: “Unul era Pastorel, si altul Al.O. Teodoreanu, si amandoua numele defineau doua profiluri cu doua distincte manifestari. Dar ambele infatisau acelasi om de spumoasa si slefuita inteligenta, de subtire si stratificata cultura, de scanteietoare verva, de finete scriitoriceasca si de remarcabil talent, prietenos, cald, uman!

A fost unul dintre veritabilii capsisti. Daca nu era la “Capsa” il gaseai la “Dobrica”, pe strada Aurel Vlaicu, unde se intalnea cu prietenii sai: Cezar Petrescu si masivul actor al Nationalului Gh. Storin. Intr-o zi, trecand de la “Continental” spre “Elvetia” (spunea N. Stroe), a intrebat pe o fata mai vivanta:- Domnisoara, dumneata esti vie?...- Bine’nteles, domnule...- Atunci de ce nu faci struguri?...Cand spui cuiva ca citesti epigramele lui Pastorel, zambeste cand doar pronunti (unui cunoscator) numele lui Pastorel. Toate epigramele lui sunt o invitatie la zambet.

Iata-l nedumerit: “Foaie verde apa chioara,/ Nu se manca tot ce zboara. Dar ma-ntreb si eu asa: Tot ce curge sa se bea?”.Iorga a fost un slab dramaturg ce nu i-a scapat lui Pastorel: “Cazul nu-i asa sinistru/ Caci parosul Demiurg/ Doar pe scena-i prim-ministru,/ La Consiliu-i dramaturg!”.

Pastorel a fost chemat intr-o zi la fisc (administratia financiara) spre a completa o declaratie de venit.
Aici a fost intampinat de mai multi admiratori care l-au felicitat ca vine sa-si declare veniturile. Pastorel le-a spus: “Stati putin sa precizam: N-am venit ca am venit? Am venit ca n-am venit!”. Altadata, scriind o scrisoare incepea asa: “Mai inainte de toate,/ La multi ani cu bucurie, sanatate si... betie./ Cum am zis asa sa fie!”.

La Restaurantul Scriitorilor a facut urmatoarea epigrama: “Beau baietii harnici,/ De cu seara-nzori./ Unii sunt paharnici,/ Altii turnatori!”. Si-a facut si lui una, nu s-a crutat: “Pastorel e filorus/ Sta cu fundul spre Apus/ S-arate apusului care-i fata rusului!”.

Prin 1933 nici la Iasi nu se plateau cei ce scriau la gazete astfel incat pe o scrisoare datata 21 decembrie 1933 scrie: “Nefacand de ras sumanul,/ Vin a te ruga frumos/ Sa vorbesti cu Sevastos/ Sa-mi achite onorariul. In fiecare an (prin 1931-1932), la 10 ianuarie seara se sarbatorea printr-un banchet aparitia ziarului “Curentul”.

Si directorul gazetei care era Pamfil Seicaru, pe adevaratul nume Pamfil Popescu, prin discurs elogia redactorii; s-a intamplat sa-l omita chiar pe Cezar Petrescu cu toate ca era langa el, iar Pastorel atent, i-a spus-o in versuri: “Banchetul e-al Seicarului,/ Eroarea a Popescului,/ Caci nu i-a dat Cezarului/ Ce este al Petrescului”. La o manifestare culturala a revistei “Gandirea”, Ion Minulescu a citit un act dintr-o piesa de teatru, prilej cu care Pastoreal l-a pus la zid: “Minulescu om hazliu/ A scris cu pana-i inspirata/ Romante pentru mai tarziu/ Si piese pentru niciodata”. Medicul ginecolog Mircea Baciu i-a cerut o dedicatie pe o carte.


Iat-o: “Gonite la un paharel/ De vin ce te baga in draci,/ Oitele lui Pastorel/ Isi cata adapost la Baci!”. La “Dobrica”, la masa restaurantului se cimentase prietenia dintre Pastorel si Uriasul Storin, lucru ce l-a observat si Ion Manu, care a scris ce vroia sa spuna: “Daca zaresti paharul plin/ Zici: Uite colo pa Storin!/ Dar cand e gol un paharel/ Zici: Uite colo Pastorel!”.

Iata trei epigrame dedicate marelui actor al Nationalului de al sau amic: Auzind ca la inceput purta numele de Hagi-Stoica si pentru ca familia nu dorea sa se faca actor, acesta si-a schimbat numele: “De-ti dadea lapte-n loc de vin,/Din sanu-i mare mama Doica,/ Azi nu te mai numeai Storin/ Si ramaneai la Hagi Stoica!”. Tot lui, cunoscandu-i pofta pantagmelica ii scrie: “Bem de-aseara numai vin/ Nu cu litrul, cu ocaua/ Justificare: Vinul merge cu sarmaua/ Si sarmaua cu Storin”.../ si “Conchidea la o agapa/ Bunul meu amic Storin:/ Pestele inoata-n apa/ Ca sa se inece-n vin!”.


Impreuna cu Adrian Maniu scrie piesa “Rodia de aur”, piesa de teatru ce nu a insemnat mare lucru. Interpreta principala insa era frumoasa Puia Ionescu si Pastorel, incantat de insusirile ei, ii caligrafiaza curtenitor: “Rodia cea fermecata/ Nu a fermecat poporul/ Insa cea adevarata/ Fermecat-a autorul”. Cu ultimele resurse inainte de marea plecare, ne-a daruit un ultim suras.

Iata-l: “Culmea ironiilor/ De rasul copiilor/ Sa pui cap betiilor/ Pe Soseaua Viilor”. Se refera la Spitalul de pe Soseaua Viilor (TBC de azi). Iata propriul sau epitaf: “Aici doarme Pastorel/ Baiat bun si spirit fin/ Daca treceti pe la el/ Nu-l treziti, ca cere vin”.

Steaua lui Pastorel n-a apus inca; cei tineri vor prelua de la noi numele lui ca pe o torta a inteligentei, caci el trebuie sa ramana trecut la nemurire.

P.S. La acest omagiu adaug si madrigalul lui Mircea Ionescu Quintus, ce sintetizeaza pretuirea unanima: “Sa-nchinam paharul/ Pentru Pastorel/ N-a fost nici Cotnarul/ Mai spumos ca el”.