CAVALERII CAPSEI - PASTOREL

Pastorel ghidusul, cavaler al bunei dispozitii

de Mihai Petrovici

CRONICA ROMANA

Imi spunea demult un vechi gazetar ca atunci cand era necajit cauta sa se intalneasca cu acel cavaler al spiritului care era Pastorel, caci imediat uita necazul.

Asa si eu caut sa va readuc o stare buna apeland la Pastorel. El era si un mare degustator de vinuri rare.

Vizitand podgoria “Valea mieilor” si apoi pivnitele Alimanisteanu a scris pe un vas etichetat “Chateau Ali N-8”: “Vinu-i sec (Din strugur cop/ Poti sa-l pui la capatai,/ Nu cata ca-i zice opt,/ Fiindca e de mana-ntai” si dupa alta degustare: “Dupa degustare/ Iata am vazut/ E bun de vanzare/ Dar nu de baut”.

La 30 de ani de la moartea lui Caragiale ii inchina acestuia acest catren omagial: “Cu greu imi vine sa astern/ Un adevar ce nu-l suport/ Ca tocmai tu sa fi cel mort/ Si Catavencu cel etern”. Iata cateva “din carnetul unui gastronom”: “Pruna este un pas spre tuica; oamenii care citesc in timpul mesei nu digera ceea ce citesc si nu pricep ceea ce mananca; placerile toamnei sunt: mustul, mititeii si mititelele”.

“Academia libera” era o grupare prieteneasca “infiintata” in bodega lui Samoila de pe strada Lapusneanu din Iasi care avea drept nas pe sonetistul Mihai Codreanu care-i facuse si urmatorul motto: “Buni prieteni, poezia/ Izvoraste din senin/ Cand din cupele de vin/ Sta sa-si soarba armonia”.

Aici un profesor de germana ii face lui Al. O. Teodoreanu urmatorul catren: “Toti, barbati, femei si fete,/ Toata lumea e la fel:/ Toti incep sa se imbete/ Cand miroase-a... Pastorel”. Raspunsul celui atacat a fost printr-o intrebare, prompta: “Admiri hartia sugatoare/ Misterul ei din minte-ti fuge:/ De ce hartia nu se-mbata desi suge?”.

In alta zi, tot aici alaturi de pictorul Tonitza improvizase un catren care a devenit celebru, iata-l: “Pot sa beau si-n Barcelona/ Daca-i buna vița./ Unii beau vinul cu tona/ Altii cu Tonitza”.

Iata un sfat intr-un catren: “Pe cand imi digerez prea-plinul/ De bine sfatuiesc patronul:/ Sa ingrijeasca numai vinul/ Si sa elimine sifonul”.

Lui Pastorel ii placeau sonetul lui Mihai Codreanu “De amicitia”: “Vin vechi, vin generos, buchet de vise,/ Batran sfatos, de-ntelepciune plin,/ Rugina nobila, Cotnar senin/ Tu porti blazon de soare-n sticle-nchise!/ Uitarea-n pivnita te prafuise/ Dar infruntand al anilor declin,/ Ti-ai distilat din ce in ce mai fin/ Suavul tau parfum de zari deschise”.

In cele 200 de cronici gastronomice facute, veritabile poeme in proza, il citeaza si pe Baudelaire, care spune ca: “vinul ne canta un cantec plin de lumina si de fratie” dar ne dispune sa servim purcelul trandafiriu ce are pe pielita lui culorile aurorii; alaturate andivele de fildes, iar vinul de Malaga ca pacura; Chablisul balai ca graul; Cracana de la Nicoresti, asemenea topazului.

In “Tribuna” din 4 august 1957 putea fi citit catrenul inchinat lui Pastorel: “Cotnar, Feteasca, Panciu-Otonel/ E cronica muiata-n vin de un poet./ Destul e s-o semneze Pastorel/ Si proza din Tribuna-i cu buchet”.

Multa lume a fost alertata dupa ce hotelul “Carlton” (in care locuia el) s-a daramat in urma cutremurului din 1940. Afland, Mihail Codreanu i-a trimis din Iasi urmatoarea epigrama: “Cand a pornit lugubrul zvon/ Cum ca murit-ai la Carlton/ Mi-am zis atunci: - cu adevarat/ O fi el mort, insa mort beat/.

La care Pastorel, prompt, ii raspunde: “La Carlton eu ca dintr-un vis/ Lugubrei morti scapat-am trenul/ Insa aflai ca m-a ucis/ La Iasi, Codreanu cu catrenul”. La Capsa pe 10 iunie 1938 Constantin Noica, filosoful, a avut un schimb de epigrame cu Pastorel. Primul a atacat filosoful: “Exista reguli generale/ De unde nu te-abati de fel/ Cand vezi o turma, cati pastorul/ Un turm-entat, pe Pastorel”. Raspunsul este prompt.

Domnul Noica (autor!).

“M-a gasit pana la urma/ Eu l-am cautat pastor,/ Insa l-am pierdut in turma”. Noica il prinde intr-un calambur cu apostrof: “Ai epigrame reusite/ Gramatica ti-e insa, hop,/ Caci nu-ntelegi, nefericite,/ Nu-i strop de vin, e apostrof”. Il determina pe Pastorel sa scrie dezamagit, pe un servetel: “Nu-l mai inteleg de fel/ Noica noi, dar vai de el/ Invatai sa scriu cu doica/ Si invat sa beau cu Noica”. I-a adresat o epigrama chiar lui Ion Creanga, iat-o: “De-ar fi baut acest pahar/ De stai putin si te gandesti/ Strabunul tau din Humulesti/ S-ar fi mutat la Murfatlar”.

Unui prieten de-al lui, Marcel Breslasu, care spera ca-l va ajuta intr-un moment critic si care a ramas insensibil, Pastorel i-a adresat necrutator stihurile: “De-o fi sa mori (caci este cazul)/ Sa nu-mi lasi franci/ Sa-mi lasi obrazul/ Sa-l fac bocanci...”. N-a scapat nici Aurel Baranga pus la Gazeta de perete a Uniunii Scriitorilor. Scrisese Baranga doua piese: “Mielul turbat” si “Iarba rea”: “Miel turbat eu niciodata/ N-am vazut in viata mea/ Poate mielul lui Baranga/ A pascut in... Iarba rea”. Geamul gazetei de perete a fost spart spre a fi smulsa epigrama.

Asta l-a determinat pe Pastorel sa scrie: “In lume dupa vechea pravila/ Inscaunata de ursita/ Prostia este insondabila/ Iar rautatea infinita...”. Artistii primei scene au capatat in scrisul sau sugestive epitete caracteristice: frumosul Tony, vibrantul Ion Manolescu, sugubatul Maximilian, masivul Storin, glumetul Iancovescu. Regizorului Soare Z. Soare care a pus in scena piesa “Pamantul” ii dedica epigrama: “Pamantul asta prin urmare/ Inseamna dupa cat s-a spus/ Nu premiera, ci apus/ De Soare”.

Si in urma alegerilor, ce au avut loc la Sindicatul Artistilor unde Vraca a obtinut un vot mai mult decat Storin, ghidusul cavaler al bunei dispozitii a tinut sa lamureasca situatia: “S-a constatat din prim scrutin/ Ca Vraca are la sefie/ Un vot mai mult decat Storin. Concluzie: Storin nu vrea ca sa mai fie”.

Solicitat de catre cotidanul “Timpul” si revista “Vremea” in 1943 improviza catrenul: “Nu vreau pe nimenea sa-nghimp/ Cand la ziar vor sa ma cheme/ Dar pentru “Vremea” nu am timp/ Iar pentru “Timpul” nu am vreme”. Iata doua epigrame care au facut in doar cateva ore ocolul capitalei: “Medrea cand iti tine calea/ Crede ca un gogoman (Ca-i mai mare decat Han/ Ce sa spun? Mai mare Jalea”.

Au ras si Cornel Medrea; Oscar Han si Ion Jalea. Militei Patrascu si sotului ei, aceasta epigrama: “Cand in conclav s-a-ntors din nou/ O damigeana sa rapuie/ Conclavul a ramas tablou/ Milita a ramas... statuie”. Avea dreptate distinsul domn Kalustian: “Citind pe Pastorel uiti toate necazurile”.

Iata in incheiere “Certificatul de garantie” dat de cavalerul glumei localului “Gambrinus”, redeschis in 1960 pe Bulevardul 6 Martie (azi Elisabeta) colt cu Brezoianu: “Nu uitati, ciocnind paharul/ Cu Spumos sau Otonel/ Nici pe Colea bucatarul/ Nici pe mine: Pastorel”.

Totdeauna ne reamintim cu placere de cel ce ne invita sa zambim.