MIHAI EMINESCU DENIGRAT ŞI ASTĂZI

 

Destinul copiilor marilor scriitori: băiatul lui Creangă - un „cioflingar de târg“,

 fiul lui Eminescu - simplu slujbaş. Băiatul lui Caragiale îşi ura tatăl

 

 Cosmin  Zamfirache, 5 mai 2015, adev.ro/nnn8zg

 

Î

n Adevărul.ro din 5 mai 2015, s-a publicat articolul lui Cosmin Zamfirache, cu titlul ,,Destinul copiilor marilor scriitori:băiatul lui Creangă - un „cioflingar de târg“,  fiul lui Eminescu - simplu slujbaş. Băiatul lui Caragiale îşi ura tatăl”, din care reproducem mai jos paragraful referitor la Mihai Eminescu şi presupusul său fiu natural.

 

Fiul lui Mihai Eminescu, funcţionar la Botoşani

 

    Despre copilul natural al poetului Mihai Eminescu se ştiu puţine. De altfel, până să-i fie descoperit certificatul de naştere, mărturiile contemporanilor poetului păreau simple fantasmagorii. Pe fiul lui Eminescu îl chema Mihai Lăzăreanu şi a fost făcut cu fata morarului din satul Cucorăni, o localitate la doar trei kilometri de Ipoteşti. 

      ”Copilul a fost botezat Mihail şi el a venit pe lume în ziua de 19 iunie 1877, la Ipoteşti (conf. cert. naşt. nr. 38/1877, primăria Cucorăni), având ca mamă pe Ileana, fiica de 25 de ani a morarului din Cucorăni, o blondă frumoasă, care se va căsători ulterior cu Ion Lăzăreanu, un pădurar de 32 de ani. Acesta o va accepta de soţie numai după ce căminarul Eminovici, bunicul noului născut, îi va asigura băieţelului o convenabilă întreţinere, printr-o înţelegere secretă între cele două părţi”, precizează scriitorul Cristian Petru Bălan în eseul ”Fiul natural al lui Mihai Eminescu”, publicat pe pagina poezie.ro.

    Copilul a fost conceput de Eminescu în timpul unei vacanţe, când s-ar fi îndrăgostit de fata morarului. Mihail Lăzăreanu, fiul marelui poet, a fost botezat de Henrieta, sora lui Mihai Eminescu, iar Gheorghe Eminescu, pentru a nu se isca un scandal nedorit în sat, îi asigurase copilului tot ce îi era necesar traiului. Se precizează că iniţial copilul se numea Ilie, dar la insistenţele Henrietei şi, se presupune, şi ale lui Mihai Eminescu, copilul a primit şi numele de Mihail. Specialiştii spun că Eminescu nu şi-a lăsat de izbelişte copilul. Când avea bani îi trimitea şi s-a întâmplat să-l viziteze în repetate rânduri.     

      Mihai Eminescu s-a interesat de el când era elev la Pomârla, vizitându-l. Iată câteva rânduri din depoziţia petentului: «Tatăl reclamantului stătea în căsuţa boierească Ichim; iar peste drum stătea boierul Eminovici. Bătrânul Lăzăreanu era paznicul acestei păduri. Între noi se amesteca adesea şi juca cu plăcere mingea- ţic Mihai Eminescu, sau cum îi ziceam noi copiii satului: Cuconaşul Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la 1883 sau 1884, şi duduca Hanrieta, sora lui Eminescu venind să privească şi ea hârjoana noastră a tuturora, aducea de mânuţă pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care îl dezmierda şi îl numea într-una Mihai, zicând că ea l-a botezat şi ea i-a dat numele Mihai, ca şi fratele ei», citează scriitorul Ion Ionescu Bucovu în ”Confluenţe Literare”, din actele de la tribunalul Botoşani, prin care Ilie Lăzăreanu a primit oficial şi numele de Mihail dat de Henrieta. 

     La maturitate, Mihai Lăzăreanu, fiul lui Eminescu, spun contemporanii săi, semăna atât la fizic, cât şi la caracter cu tatăl său. „Cunoscuţii lui spun că Mihail Lăzăreanu semăna destul de bine la ochi, la frunte şi la buze cu poetul, despre care le amintea tuturor cu mândrie că îi este tată, dar mai cu seamă îi semăna acestuia la fire, fiindcă ducea o existenţă meditativă, retrasă, fără prieteni, rămânând toată viaţa burlac”, precizează Cristian Petru Bălan.   Fiul lui Eminescu a fost un simplu funcţionar fiscal şi a murit la Botoşani la vârsta de 67 de ani. Totodată, în rândul junimiştilor s-a zvonit că Eminescu ar mai fi avut un copil cu Veronica Micle, născut mort.   

♦ ♦ ♦

     Această fantasmagorie a apărut ieri în Adevărul.ro şi pe internet, aducând, încă o dată, insulte aduse celui mai mare poet român- Mihai Eminescu.

      Domnii care scriu despre Mihai Eminescu fel de fel de bazaconii  nu se documentează câtuși de puţin, cu toate că, dacă ar avea curiozitatea, ar găsi destule informaţii care să le confirme sau infirme aceste afirmaţii.

      Problema presupusului fiu natural al poetului Mihai Eminescu a fost lămurită de eminescologul I.D. Marin, în cartea sa ,,Eminescu la Ipoteşti”, apărută în anul 1979, la editura ,,Junimea” din Iaşi. Iată ce scrie autorul despre presupusul fiu natural a lui Mihai Eminescu:,,În toamna anului 1927, când Ilie Lăzăreanu împlinea 50 de ani, acesta a fost sfătuit de avocatul D. Mănăstireanu, să dea în judecată pe ofiţerul stării civile de la comuna Cucorăni, pentru că în actul de naştere, în loc de Mihai,- care este ,,al tatălui său real”- zice Augustin Z. N. Pop- i-a trecut numele de Ilie. Cu aceasta, avocatul voia să demonstreze că fiul natural, născocit de el, era chiar acest ,,Mihai” I. Lăzăreanu. După sfatul primit, la 5 decembrie, 1927, Ilie Lăzăreanu a introdus acţiune, la Tribunalul din Botoşani, pentru rectificarea actului de naştere. Bineînţeles că martor l-a avut numai pe avocatul Mănăstireanu, care a prezentat o depoziţie orală, sub prestare de jurământ:,,Eram copil de 10-11 ani şi ieşeam pe toloaca satului Ipoteşti- Cucorăni, unde copiii satului jucam mingea- ţic. Tatăl reclamatului stătea în căsuţa boierească Ichim; iar peste drum stătea boierul Eminovici. Bătrânul Lăzăreanu era paznicul acestei păduri. Între noi se amesteca adesea şi juca cu plăcere mingea- ţic Mihai Eminescu, sau, cum ziceam noi copiii satului: cuconaşul Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la anul 1883 sau 1884 şi duduca Henrieta, sora lui Eminescu, venind să privească şi ea hârjoana noastră a tuturora, aducea de mânuţă pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care îl desmierda şi îl numia într- una Mihai, zicând că ea l-a botezat şi ea i-a dat numele de Mihai, ca şi fratele ei. Mama reclamantului, o frumoasă blondă, venea câteodată să ia copilul şi ştiu că duduca Henrieta ordona să nu-i zică Ilie, cum declarase tatăl la Primărie, ci Mihai şi aşa s-a făcut voia boierului. De atunci ştiu mereu că reclamantul era cunoscut cu numele de Mihai Lăzăreanu, şi chiar şi la şcoală” (Augustin Z. N. Pop- Noi contribuţii documentare la biografia lui Eminescu).

      I. D. Marin precizează mai departe:,,Vârsta de 10- 11 ani, la care pretinde Mănăstireanu că se juca mingea, dimpreună cu Eminescu, trebuie să s-o fi avut prin anul 1883. Or, tocmai în anul acela, Eminescu se afla la Bucureşti, ocupat până peste cap cu munca de ziarist şi aproape de a i se declanşa crunta boală mintală, aşa că nu se poate admite că tot atunci el s-ar fi putut afla şi pe toloaca de la Cucorăni, ca să se joace mingea, cu copiii de 10- 11 ani!...la 10 iulie, 1928, tribunalul n-a hotărât altceva decât să se rectifice actul de naştere, în sensul că:,,numele reclamantului este acela de Mihai- Ilie Lăzăreanu, în loc de Ilie Lăzăreanu”. Atât! Nu s-a invocat nici un argument, că Eminescu ar fi fost ,,tatăl real” al lui Mihai- Ilie Lăzăreanu, cum vrea să ne convingă şi Augustin Z. N. Pop”.

     Mihai Eminescu reuşeşte să treacă pe la Ipoteşti, la începutul lunii mai 1883, când vine la Iaşi pentru serbările organizate la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare, dar numai pentru puţin timp. El adusese 2000 de lei, împrumutaţi de la prietenii junimişti, pentru a ajuta pe bătrânul Eminovici, în salvarea de la vânzare a moşiei de la Ipoteşti. Numai de joacă cu copiii satului nu era în stare Eminescu, obosit şi bolnav. În anul 1884, Mihai Eminescu, grav bolnav, era internat la sanatoriul Ober-Dobling din Viena şi apoi vine la Iaşi, ca subbliotecar, la Biblioteca Centrală Universitară. În acest an Mihai Eminescu nu a mai venit la Ipoteşti, moşia şi casa fiind vândută lui Hristea Marinovici, Gheorghe şi Niculai Eminovici  murind în ianuarie, respectiv în martie, iar Harieta fiind mutată cu chirie la Botoşani..

     Copilul Ilie Lăzăreanu se naşte la 19 iunie 1877, deci, el ar fi fost conceput în luna septembrie 1876 şi dacă ar fi fost fiul natural a lui Mihai Eminescu, acesta ar fi trebuit să fi fost la Ipoteşti, în prima parte a lunii septembrie 1876.

     Se ştie că la 1 iunie 1876, Eminescu este destituit din funcţia de revizor şcolar şi rămâne fără un serviciu. Este nevoit să accepte, pentru o retribuţie de numai 100 lei, postul de redactor- administrator şi corector al gazetei ,,Curierul de Iaşi”, o foaie a Curţii de Apel din Iaşi, ,,foaia vitelor de pripas” cum o numea poetul. Trebuia să scrie zilnic mai multe articole din diverse domenii ca să completeze paginile gazetei ieşene.

     În 13 august 1876, încetează din viaţă Raluca Eminovici, mama poetului şi acesta vine la Ipoteşti unde participă la înmormântarea ei. Durerea provocată de moartea celei mai iubite persoane, grija faţă de viitorul său nesigur, îl aduce într-o stare de deznădejde şi numai grija unei relaţii amoroase nu-l preocupa. El  se găseşte la Ipoteşti, timp de o săptămână, după care pleacă la Iaşi, unde îl aştepta munca la redacţia gazetei, unde publica şi câte 3-4 articole pe zi. Consultând articolele publicate de Mihai Eminescu, în cursul lunii august 1876, observăm că în perioada 13- 18 august, nu mai apare în gazetă nici un material scris de poet, el aflându-se la Ipoteşti. După 18 august 1876, Eminescu publică pe 18 aug., un articol,  pe 20 aug., 3 articole, pe 22 aug, 2 articole, pe 25 aug., 3 articole etc. Iată ce scrie Mihai Eminescu, în articolul ,,Serate teatrale în Grădina Primăriei” din 25 august 1876:,,Sâmbătă 21 curent am asistat la reprezentaţia piesei ,,Dracul şi Ciobanul”, dată în beneficiul grădinii Primăriei. Mărturisim cu plăcere că mai cu samă rolul ciobanului a fost executat de minune de d-nul Alecsandrescu; dar nu mai puţin şi celelalte” ( Mihai Eminescu- Opere- Publicistică, vol. IV- Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000). Poetul confirmă că a participat la spectacol şi, deci, era în Iaşi şi nu la Ipoteşti. Aceste spectacole, date în grădina Primăriei din Iaşi, sunt urmărite de Mihai Eminescu în toată luna august şi începutul lunii septembrie, făcând referiri pertinente privitoare la jocul actorilor şi la succesul purtat.

      Este destul de clar că Eminescu se afla la Iaşi, în ultima parte a lunii august şi luna următoare. La 1 septembrie definitivează şi publică în ,,Convorbiri literare” poemele: ,,Melancolie”, ,,Dorinţa”, ,,Lacul” şi ,,Crăiasa din poveşti”, iar pe 13 septembrie 1876, era interogat de judecător, în procesul intentat de D. Petrino, cu privire la lipsa unor cărţi din inventarul Bibliotecii Centrale din Iaşi.

     Referitor la copilul Ilenei Lăzăreanu, acesta s-a născut la Ipoteşti, pe 19 iunie 1877, conform certificatului de naştere şi a fost botezat de sora poetului, Harieta. Mama copilului, Ileana, locuind peste drum de familia Eminovici şi lucrând pentru acesta, era apropiată de Raluca şi Harieta Eminovici, ajutându-le la treburile din gospodărie, mai ales că Raluca era grav bolnavă. În aceste condiţii nu e de mirare că Harieta i-a botezat băiatul şi i-a dat numele finului de Mihai, în semn de preţuire şi dragoste faţă de fratele ei, Poetul.

     Când Mihai - Ilie Lăzăreanu era elev la liceul din Pomârla a lui Anastasie Başotă, Mihai Eminescu se interesa de soarta copilului, finul Harietei, aşa cum susţine şi D. Mănăstireanu în publicaţia botoşăneană ,,Ştirea” nr.27 din 1929:,,Ştiu că poetul Mihai Eminescu, venind pe când era deja bolnav la liceul din Pomârla, unde învăţam, la prietenul său Samson Bodnărescu, pe atunci directorul liceului, s-a interesat dacă e internat copilul Mihai, fiul paznicului Lăzăreanu, cărui copil îi purta interes şi îi arăta o deosebită tandreţă”.

     Cred că aceste dovezi sunt suficiente, pentru a demonstra că Mihai Eminescu nu avea cum să fie tatăl natural a lui Mihai - Ilie Lăzăreanu, iar cei ce fac aceste afirmaţii, fără o atentă documentare şi un pic de respect, ce-l datorăm celui mai mare poet român,  nu fac decât să-l denigreze pe Omul Eminescu.

      Am scris aceste rânduri, în apărarea poetului şi las la latitudinea fiecărui cititor şi iubitor a lui Eminescu să judece şi să-i califice pe aceşti denigratori.

Nicolae Iosub